[duminică, 15 decembrie] Reacţia lui Neemia
1. Ce s-a întâmplat și cum putem explica reacţia lui Neemia?
Neemia 13:23-25
”23 Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei care îşi luaseră neveste asdodiene, amonite şi moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau să vorbească limba ebraică; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui popor. 25 I-am mustrat şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.”
Deoarece nu vorbeau ebraica sau aramaica (limba vorbită în timpul robiei), copiii nu puteau înțelege învățăturile din Scriptură. Cu adevărat era o problemă, deoarece cunoașterea descoperirii lui Dumnezeu putea fi astfel distorsionată sau chiar pierdută. Cărturarii și preoții prezentau Tora în special în aramaică pentru a face cuvântul clar oamenilor. Totuși, deoarece mamele erau din Amon, Asdod și Moab și ele se îngrijeau de copii, nu este surprinzător că aceștia nu vorbeau și limba taților. Limba pe care o vorbim influențează modul în care gândim și înțelegem conceptele, deoarece folosim vocabularul acelei culturi. Pierderea limbajului biblic însemna pierderea identității lor ca popor al lui Dumnezeu. Pentru Neemia era de neconceput ca familiile să piardă legătura cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu Dumnezeul cel viu, Domnul evreilor.
Specialiștii în studiul Bibliei arată că acțiunile lui Neemia erau un mod de a face de rușine poporul, erau pedepsele stabilite și acceptate la acea vreme. Când citim că Neemia i-a mustrat și i-a blestemat pe unii, să nu ne gândim că Neemia a folosit un limbaj profan, ci el rostea blestemele prevăzute în legământ. Deuteronomul 28 prezintă blestemele care aveau să vină asupra celor care călcau legământul. Este foarte posibil ca Neemia să fi ales cuvintele din Biblie pentru a-i face să își dea seama de păcatul lor și de consecințele alegerilor rele.
Mai mult, atunci când Neemia spune: „… am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul” (Neemia 13:25), trebuie să înțelegem că bătaia era o pedeapsă publică stabilită în Israel. De acest tratament au avut parte numai „unii” dintre ei, conducătorii care cauzaseră sau promovaseră acest comportament greșit. Aceasta era o metodă de a-i face de rușine în public. Neemia dorea să se asigure că poporul a înțeles gravitatea alegerilor făcute și rezultatele care aveau să fie văzute.
Cum ar trebui să reacționăm când vedem că în biserică se face ceva ce noi credem că este greșit?
