[miercuri, 18 septembrie] Vestea bună a împăcării și pacea

 

 

4. În lumea în care trăim, cum putem să fim împăciuitori? Am putea avea succes?

 

Matei 5:9

”Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

 

Conflictele violente sunt o cauză semnificativă a suferinței. Printre costurile războiului se numără și victimele directe, și viețile zdruncinate, de aceea, toată atenția și resursele îndreptate spre mașinăria războiului ar face mai mult bine dacă ar fi direcționate spre alinarea altor nevoi umane și a suferinței continue a supraviețuitorilor războiului și a veteranilor, chiar și în rândul „învingătorilor”. Dar sunt și nenumărate conflicte mai mici care lasă urme în viețile multor familii și comunități. De aceea, pasiunea pentru dreptate nu poate ignora mandatul de a fi împăciuitori.

 

În miezul Evangheliei lui Isus stă mărețul și grandiosul act de a face pace, de a împăca ființele umane păcătoase cu Creatorul lor (2 Corinteni 5:18-21). Împăcarea pe care o primim devine modelul pentru noi, ca la rândul nostru să fim „ambasadori” ai acestei împăcări pentru ceilalți.

 

5. Cum putem pune în practică următoarele cuvinte ale profetului?

 

Isaia 52:7

”Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul tău împărăţeşte!’”

 

Evanghelia păcii devine un motiv, un model și puterea de a promova pacea în lumea noastră violentă: „Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtașă la pacea cerească și va răspândi influența ei binecuvântată în jur. Spiritul păcii se va odihni ca roua pe inimile obosite și tulburate de luptă lumească.” – Ellen G. White, ”Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, p. 28

 

În Predica de pe Munte, Domnul Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). El a arătat că porunca nu se referă la ucidere, ci noi nu ar trebui să ținem mânie sau dușmănie (Matei 5:21-26) împotriva nimănui și ar trebui să îi iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc (vers. 43-48), adică ar trebui să facem pași practici pentru binele lor. Există multe experiențe pline de inspirație ale unor oameni care și-au devotat viața promovării păcii în zone de conflict, ducând licăriri ale împăcării și vindecării și adesea alinând nedreptatea și suferința aduse de aceste conflicte.

 

Enumeră câteva modalități prin care biserica ta, la nivel local, ar putea acționa în virtutea mandatului său de a face pace?
 
Urmărește devoționalul video, Școala Cuvântului, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse