[joi, 19 septembrie] O voce pentru cei slabi
Solomon scria că „tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei” (Eclesiastul 3:7). El avea dreptate și găsirea echilibrului nu este deloc un lucru ușor pentru niciunul dintre noi. Totuși este oare posibil ca noi, ca biserică, să fi greșit, fiind prea tăcuți atunci când vocea noastră trebuia să se facă auzită, când ar fi trebuit să vorbim în numele celor asupriți, să fim vocea celor ce nu pot vorbi și să căutăm să biruim răul prin bine?
Adesea, referindu-se la chemarea de a le sluji practic celorlalți, creștinii s-au văzut ca „mâinile” și „picioarele” lui Isus. Dar Dumnezeu așteaptă să fim și vocea Lui și, vorbind în Numele Său, să vorbim și în favoarea celor pe care El dorește să îi apere (Psalmii 146:6-10).
6. Cum ar trebui să înţelegem următorul mesaj dat lui Isaia? Cât de multe s-au schimbat faţă de în care a trăit acest profet?
Isaia 58:1-10
„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. 4 Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; 7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. 9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, 10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare!
Apelul profeților la dreptate nu a fost niciodată o cale către popularitate. Dar, motivați de trimiterea dată de Dumnezeu, înțelegând că El este un Dumnezeu al dreptății, simpatizând cu condiția grea a celor săraci și asupriți și căutând binele societății, acești profeți au îndrăznit să fie vocea celor fără voce în acea vreme și acel loc, în ciuda împotrivirii, neplăcerii și pericolului (1 Petru 3:17).
„Adventiștii de ziua a șaptea cred că acțiunile de reducere a sărăciei și a nedreptăților adiacente sunt o parte importantă a responsabilității sociale creștine. Biblia dezvăluie clar interesul special al lui Dumnezeu pentru cei săraci și răspunsul pe care El îl așteaptă de la credincioșii Lui în dreptul celor nevoiași. Toate ființele omenești poartă chipul lui Dumnezeu și sunt beneficiare ale binecuvântărilor Lui (Luca 6:20). În lucrarea pentru săraci, noi urmăm exemplul și învățătura lui Isus (Matei 25:35,36). Ca o comunitate spirituală, adventiștii de ziua a șaptea promovează dreptatea pentru săraci și vorbesc «pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiți» (Proverbele 31:8) și împotriva celor care nu vor «să facă dreptate săracilor» (Isaia 10:2). Noi lucrăm împreună cu Dumnezeu care «face dreptate… celor lipsiți» (Psalmii 140:12).” – Declarația Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea cu privire la sărăcia globală, 24 iunie 2010
Urmărește devoționalul video, Școala Cuvântului, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
