[duminică, 1 septembrie] ”Fiindcă atât de mult a iubit…”

 

 

Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” – termenul din limba greacă este kosmos, adică „lumea așa cum a fost creată, ca entitate organizată.” – CBAZȘ, vol. 5, p. 929. Acest verset vorbește despre salvarea omenirii, dar planul de mântuire are implicații pentru întreaga lume creată.

 

1. Ce vedere mai amplă a planului de mântuire prezintă Pavel?

 

Romani 8:20-23

”20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

 

Desigur, într-un sens, mântuirea ne privește pe fiecare dintre noi în relația noastră personală cu Domnul. Dar ea înseamnă mai mult decât atât. Îndreptățirea credinciosului nu înseamnă doar că el are păcatele iertate. În mod ideal, ea ar trebui să includă și felul în care, prin Isus și prin puterea Duhului Sfânt, Domnul creează familia credincioșilor, care își exprimă recunoștința pentru iertare și asigurarea mântuirii, între altele, dând mărturie lumii despre acestea prin faptele lor bune.

 

2. Cum contribuie Ioan 3:17 la o înţelegere mai cuprinzătoare a „textului de aur”?

 

Ioan 3:16,17

”16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

 

Noi înțelegem că Dumnezeu îi iubește și pe alți oameni, nu doar pe noi. El îi iubește pe cei pe care îi iubim și noi și acest fapt ne bucură. El îi iubește și pe cei la inima cărora încercăm să ajungem și recunoașterea acestui lucru este adesea motivul pentru a ne strădui să ajungem la ei. Dar El îi iubește și pe cei care ne incomodează și chiar pe cei de care ne temem. Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii, de pretutindeni, chiar și pe cei pe care noi nu îi simpatizăm.

 

Lucrul acesta îl vedem în tot ce a creat Dumnezeu. În mod repetat, Biblia ne îndreaptă atenția spre lumea din jurul nostru ca dovadă a bunătății lui Dumnezeu: „Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5:45). Însăși viața este un dar de la Dumnezeu și, indiferent de răspunsul sau atitudinea omului față de Dumnezeu, fiecare dintre noi este beneficiarul acestui dar.

 

Cum ar trebui să se schimbe atitudinea noastră față de ceilalți și de situațiile în care se află, știind că toți sunt ființe create și iubite de Dumnezeu?