[joi, 29 august] Iacov”cel Drept”
Iacov era cunoscut sub numele de Iacov „cel Drept”, fapt care sugerează că a fost un conducător înțelept care a pus preț pe modul în care îi trata pe ceilalți și pe grija față de cei uitați și asupriți. Cartea care îi poartă numele a fost considerată „cartea Proverbele a Noului Testament”. Ea se axează pe evlavia practică și ne învață cum să trăim cu înțelepciune ca urmași ai Domnului.
Iacov, autorul cărții, era nerăbdător să le reamintească cititorilor creștini: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!” (Iacov 1:22) și că religia care contează, religia curată și de valoare înaintea lui Dumnezeu, se concentrează pe grija față de cei în nevoie și cei asupriți și pe împotrivirea față de influențele corupătoare ale societății din jur (vers. 27).
5. În ce diferă atitudinea lui Iacov faţă de bogaţi de atitudinea obișnuită a societăţii? Ce sfaturi dă el despre cum să fie trataţi bogaţii și săracii în biserică?
Iacov 2:1-9
”Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost 3 şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”, 4 nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9 Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege, ca nişte călcători de lege.”
Iacov 5:1-5
”Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. 2 Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. 3 Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! 4 Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. 5 Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.”
Iacov afirmă că a-i dori cuiva binele, chiar a-i dori să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu, ar fi de puțin folos dacă omul respectiv suferă de frig și foame. A-i oferi hrană și îmbrăcăminte ar fi mult mai de folos pentru a exprima și a demonstra preocuparea pentru el decât toate sentimentele noastre nobile și urările de bine (Iacov 2:14-16). Iacov folosește această imagine ca pe un exemplu de interacțiune între credință și fapte în cadrul relației noastre cu Dumnezeu. Totodată, el repetă (vers. 8) învățătura Domnului Isus despre a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, arătând cum ar trebui păzită această poruncă în viața de zi cu zi. Ea este transpusă în slujirea față de Dumnezeu și față de semeni, nu pentru a câștiga mântuirea, ci pentru că este o manifestare a credinței adevărate.
De ce este atât de ușor, adesea fără să ne dăm seama, să îi preferăm pe bogați în detrimentul săracilor?
