[miercuri, 28 august] Un ghid practic de dăruire și iubire

 

 

Epistola lui Pavel către romani este bine cunoscută pentru explicațiile profunde despre marea învățătură a mântuirii prin credință, prin moartea lui Hristos. Dar, după 11 capitole despre această învățătură, atenția se îndreaptă spre un alt subiect. Pavel oferă un ghid practic de viețuire și iubire, bazat pe harul și dragostea lui Dumnezeu așa cum au fost descoperite în Isus și în Evanghelie: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12:1). De fapt, Pavel spune că noi ar trebui să trăim așa ca răspuns la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, prin Isus.

 

4. Ce sfaturi dă Pavel cu privire la dragostea și grija pentru alţii, mai ales faţă de cei în nevoie?

 

Romani 12

”Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. 4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, 5 tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6 Deoarece avem felurite daruri după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. 7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. 8 Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. 9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. 10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. 11 În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. 13 Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. 14 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16 Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. 20 Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”

 

Într-un sens anume, Romani 12 este ca un rezumat al multelor subiecte cărora Pavel le acordă atenție în mod specific în alte epistole. El vorbește despre diferitele slujbe și daruri din biserică, inclusiv slujirea și încurajarea celorlalți și dăruirea cu generozitate (vers. 3-8). Dar nu este de ajuns ca aceste lucruri să fie făcute, ci trebuie să fie făcute foarte bine, cu entuziasm și cu iubire (vers. 9-11).

 

Pavel descrie în termeni practici ce înseamnă aceasta. El îi îndeamnă pe credincioși să fie răbdători în greutăți și persecuție, să se îngrijească de cei în nevoie, să fie împăciuitori și, ori de câte ori este posibil, să răspundă la rău și nedreptate cu bunătate, biruind răul prin bine (vers. 20,21).

 

Acest capitol scoate în evidență ce înseamnă a trăi ca un om nou, slujind-I lui Dumnezeu și individual, și ca membru al bisericii. Pavel le-a spus noilor urmași ai lui Isus că viețile lor, prioritățile lor și acțiunile lor ar trebui să se schimbe ca răspuns la ce a făcut Isus pentru ei prin moartea Sa pe cruce și datorită speranței vieții veșnice. Trăind într-o societate despotică și adesea crudă, caracteristică Imperiului Roman, Pavel îi sfătuiește pe credincioși să fie alt fel: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre” (vers. 2).

 

Numește câteva atitudini și practici cărora trebuie să te împotrivești în mediul în care trăiești pentru a avea o viață după voia lui Dumnezeu și a-i iubi pe semeni ca un urmaș al lui Isus?