Refacerea finală a unităţii

Sabat după-amiază, 22 decembrie

Marele plan al mântuirii îşi va găsi împlinirea în aducerea în întregime a lumii sub protecţia lui Dumnezeu. Tot ce s-a pierdut prin păcat este restaurat. Nu numai omul, dar şi pământul este răscumpărat pentru a fi sălaşul veşnic al celor credincioşi. Timp de şase mii de ani, Satana s-a străduit să-şi menţină stăpânirea asupra pământului. Acum, scopul divin al lucrării de creaţie este îndeplinit. „Sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.” (…)

Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuinţa fiinţelor sfinte, fericite. Acest scop va fi adus la îndeplinire atunci când, reînnoit prin puterea lui Dumnezeu şi eliberat din păcat şi durere, pământul va deveni căminul veşnic al celor răscumpăraţi. – Căminul adventist, ed. 2010, p. 455
Pământul promis celor blânzi nu va fi asemenea celui de acum, întunecat de umbrele morţii şi ale blestemului. „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea.” „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji” (2 Petru 3:13; Apocalipsa 22:3).
Acolo nu există nicio dezamăgire, nicio întristare, nu există păcat şi nimeni care să zică: „Sunt bolnav”; nu există procesiuni funerare, nici moarte, nici despărţiri, nici inimi zdrobite, ci acolo este Isus, este pace. Pe Noul Pământ „nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape” (Isaia 49:10). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, ed. 2011, pp. 20–21

Haina caracterului tău trebuie spălată până când ajunge fără pată, în izvorul deschis pentru orice necurăție. Valoarea ta morală va fi cântărită în balanța sanctuarului și, dacă ești găsit cu lipsuri, vei suferi o pierdere veșnică. Orice asprime şi orice duritate trebuie îndepărtate din caracter înainte să vină Isus, pentru că, la venirea Lui, pregătirea tuturor oamenilor ia sfârșit.
Dacă nu ai îndepărtat de la tine invidia, geloziile, ura, nu poți intra în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că vei duce acolo această dispoziție. Însă în lumea viitoare nu va exista nimic de acest fel. Acolo nu va exista decât dragoste, bucurie și armonie. Unii vor avea cununi mai strălucitoare decât alții, însă nu va exista niciun gând de gelozie în inima vreunui om răscumpărat. Fiecare va fi pe deplin mulțumit, pentru că toți vor fi răsplătiți după faptele lor. – The Signs of the Times, 10 februarie 1888

Duminică, 23 decembrie: Asigurarea revenirii lui Hristos

Acum este timpul să ne pregătim pentru venirea Domnului nostru. Pregătirea pentru a-L întâmpina nu poate fi făcută cât ai clipi din ochi. Înainte de această scenă solemnă trebuie să existe o aşteptare vigilentă şi veghere combinată cu lucrare serioasă. Aşa Îl slăvesc pe Dumnezeu copiii Săi. În mijlocul scenelor unei vieţi frământate, vocile lor vor fi auzite rostind cuvinte de încurajare, credinţă şi nădejde. Tot ce au şi sunt este consacrat în serviciul Maestrului. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 352

Contemplându-L pe Hristos, noi zăbovim pe ţărmul unei iubiri de nemăsurat. Ne străduim să vorbim despre această iubire, dar cuvintele ne lipsesc. Cugetăm asupra vieţii Sale pe pământ, asupra sacrificiului Său pentru noi, asupra lucrării Sale în ceruri ca Mijlocitorul nostru, cum și asupra locașurilor pe care El le pregătește pentru cei care Îl iubesc și nu putem decât să exclamăm: O, înălţimea și adâncimea iubirii lui Hristos! „Dragostea nu stă în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 4:10; 3:1).
În fiecare ucenic adevărat, această iubire arde pe altarul inimii ca un foc sacru. Iubirea lui Dumnezeu a fost descoperită pe pământ prin Hristos. Aici, pe acest pământ, copiii Săi trebuie să manifeste această iubire printr-o viaţă nepătată. În felul acesta, păcătoșii vor fi călăuziţi la cruce pentru a-L vedea pe Mielul lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 245

Adevărul cutremurător care răsună în urechile noastre de mulţi ani – „Domnul este aproape. De aceea, şi voi fiţi gata!” – nu este mai puţin valabil astăzi decât atunci când am auzit pentru prima dată solia. Aici sunt implicate interesele cele mai scumpe ale bisericii şi ale poporului lui Dumnezeu, precum şi destinul prezent şi veşnic al unei lumi nepocăite şi necredincioase. Toţi stăm în faţa judecăţii. „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos, apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (…)
Aceste evenimente importante sunt foarte aproape, totuşi mulţi dintre cei care susţin a crede adevărul sunt adormiţi. (…) Doar pentru cei care aşteaptă cu speranţă şi cu credinţă, Hristos Se va arăta nu în vederea păcatului, ci în vederea mântuirii. Mulţi dintre cei care au teoria adevărului nu cunosc puterea evlaviei. Dacă ar locui în inimă, Cuvântul lui Dumnezeu ar conduce viaţa. Credinţa, puritatea şi conformarea cu voia lui Dumnezeu vor da mărturie cu privire la puterea lui sfinţitoare. – Mărturii, vol. 5, ed. 2016, pp. 18–19

Luni, 24 decembrie: Făgăduinţa refacerii

Dacă am putea să vedem o singură dată cetatea cerească, nu ne-am mai dori să mai locuim vreodată pe pământ. Pe pământ sunt peisaje frumoase și mă bucur de toate aceste tablouri frumoase din natură. Le asociez cu Creatorul. Dar știu că, dacă Îl iubesc pe Dumnezeu și dacă păzesc poruncile Sale, există o greutate cu mult mai mare și veșnică de slavă păstrată în cer pentru mine. (…)
Sfinții vor avea coroane de slavă pe cap și harpe de aur în mâini. Vor cânta din harpa de aur, vor cânta cu vocea despre dragostea răscumpărătoare și Îi vor închina melodii lui Dumnezeu. Încercările și suferința lor din lumea aceasta vor fi uitate și pierdute din vedere în mijlocul splendorilor Noului Pământ. (…)

(…) Lasă-ți imaginația să surprindă patria celor mântuiți și nu uita că ea va fi mai glorioasă decât cea mai frumoasă imagine pe care ți-o poți forma. Limba omenească nu este în stare să descrie răsplata celor neprihăniți. Ea va fi cunoscută doar de cei care o vor vedea. – Maranatha, p. 355
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” (Apocalipsa 21:1). Focul care îi nimiceşte pe cei nelegiuiţi curăţă pământul. Fiecare urmă a blestemului este îndepărtată. Niciun iad care arde veşnic nu va păstra sub privirile celor răscumpăraţi consecinţele îngrozitoare ale păcatului. O singură amintire rămâne: urmele răstignirii, pe care Răscumpărătorul nostru le va purta mereu. Pe capul Său rănit, pe mâinile şi picioarele Sale se află singurele urme ale lucrării nemiloase săvârşite de păcat. – Istoria mântuirii, ed. 2009, p. 337

Omul trebuie să-I îngăduie Domnului Hristos să locuiască înăuntrul său – Hristos, nădejdea slavei – pentru a intra în cer şi a lua cerul cu el. Numai Domnul Isus poate modela şi schimba caracterul. Căci lipsa răbdării, a bunătăţii, a îngăduinţei, a altruismului şi a iubirii izbucnesc involuntar atunci când nu suntem în gardă, iar cuvintele necreştine şi un caracter neasemănător cu cel al lui Hristos duc adesea la ruina sufletului. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, ed. 1997, p. 284

O, de câtă fericire ne vom bucura, adunaţi în jurul tronului, îmbrăcaţi în hainele albe ale neprihănirii lui Hristos! Nu va mai fi durere, nu va mai fi nici despărţire, ci vom locui în pace, în fericire şi în slavă, de-a lungul nesfârşitelor secole ale veşniciei. Ce societate plăcută şi fericită putem fi!
Dar acum să luăm seama la privilegiile pe care le avem aici. Dacă avem în vedere nemărginitul sacrificiu făcut de Mântuitorul ca să putem deveni copii ai lui Dumnezeu şi membri ai familiei împărăteşti, dacă avem în minte perspectiva aceasta, că toate aceste privilegii vor fi ale noastre, şi dacă ele pot fi ale noastre în fiecare zi, dacă putem avea privilegiile care aparţin fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu, cum ar mai putea cineva să se plângă de ceva? Cum ar putea cineva să rostească vreo murmurare? Şi cum ar fi posibil ca ceva de felul acesta să locuiască în inima noastră? – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 328

Marţi, 25 decembrie: Învierea şi refacerea relaţiilor

Trâmbița nu a sunat deocamdată. Cei care au coborât în mormânt încă nu au strigat: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). Cei drepți care au murit încă nu au fost ridicați împreună cu cei sfinți în viață ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Dar se apropie timpul când se vor împlini cuvintele rostite de apostolul Pavel: „Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos, apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).
Pământul este locul de pregătire pentru cer. Timpul petrecut aici este iarna creștinului. Aici, vântul rece al necazurilor suflă asupra noastră și valurile problemelor se abat asupra noastră. Însă, în curând, când Hristos va veni, tristețea și oftatul se vor sfârși pentru totdeauna. Atunci va fi vara creștinului. Toate încercările vor înceta și nu va mai exista boală sau moarte. „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4). – The Upward Look, p. 311
Să aducem lumină și binecuvântare în viața altora! Domnul ne-a ales să fim canale prin care să transmită binecuvântările Sale. (…)

Dragostea, curtoazia, sacrificiul de sine – acestea nu se pierd niciodată. Atunci când cei aleși vor trece de la moarte la nemurire, cuvintele și faptele lor de bunătate vor fi scoase la iveală și vor fi păstrate în veacurile veșnice. Niciun act de slujire neegoistă, oricât de mic sau de simplu, nu se va pierde vreodată. Prin meritele neprihănirii atribuite a lui Hristos, parfumul acestor cuvinte și fapte rămâne veșnic. – In Heavenly Places, p. 232
Toţi ies din morminte cu aceeaşi statură cu care au intrat în ele. Adam, care se află printre cei înviaţi, are o înălţime impunătoare şi o ţinută maiestuoasă, fiind cu puţin mai scund decât Fiul lui Dumnezeu. Este un contrast remarcabil între el şi oamenii din generaţiile ulterioare. Aici se vede marea degenerare a omenirii. Toţi însă învie cu prospeţimea şi vigoarea unei tinereţi veşnice. La început, omul a fost creat asemănător lui Dumnezeu nu numai în caracter, ci şi ca aspect şi trăsături. Păcatul a desfigurat şi aproape a şters imaginea divină, dar Hristos a venit să restaureze ce fusese pierdut. El ne va schimba corpurile degenerate şi le va face asemenea corpului Său glorios. Trupul muritor, degradat, cândva mânjit de păcat şi lipsit de orice frumuseţe, devine perfect, frumos şi nemuritor. Toate defectele şi diformităţile sunt lăsate în mormânt. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 529–530

Miercuri, 26 decembrie:
Un pământ nou pentru cei răscumpăraţi

În Biblie, moştenirea celor mântuiţi este numită patrie (Evrei 11:14-16). Marele Păstor Îşi conduce turma la izvoarele de apă vie. Pomul vieţii îşi oferă roadele în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt râuri ce curg neîncetat, limpezi cum este cristalul şi, pe malurile lor, pomii unduitori umbresc calea pregătită pentru cei răscumpăraţi ai Domnului. Acolo sunt câmpii largi, care se întind până la dealurile pline de frumuseţe, iar munţii lui Dumnezeu îşi înalţă vârfurile măreţe. Pe acele câmpii liniştite, de o parte şi de alta a râurilor, cei din poporul lui Dumnezeu, care au fost atâta vreme peregrini şi rătăcitori, îşi vor găsi căminul. – Istoria mântuirii, ed. 2009, pp. 337–338
Acolo am văzut pomul vieţii şi scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Din scaunul de domnie curgea un izvor cu apă curată, iar pomul vieţii se afla pe ambele maluri ale râului. Pe un mal al râului era un trunchi al pomului, iar pe celălalt mal, un alt trunchi, amândouă fiind dintr-un aur curat, transparent. La început, am crezut că văd doi pomi. M-am uitat din nou şi am văzut că se uneau la vârf într-un singur pom. Aşa era pomul vieţii, pe fiecare mal al râului vieţii. Ramurile lui erau aplecate către locul în care stăteam noi, iar fructele lui erau minunate – păreau din aur amestecat cu argint.

Am mers cu toţii sub pom şi am stat jos pentru a contempla slava acelui loc. (…) Am încercat să ne amintim cele mai mari încercări ale noastre, dar ele păreau atât de mărunte în comparaţie cu slava nespus de mare şi veşnică ce ne înconjura, încât nu am putut să le rostim şi am strigat cu toţii: „Aleluia, cerul este destul de ieftin!” şi ne-am atins harpele minunate, făcând să răsune bolţile cereşti. – Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 46

Capacitatea de a ne bucura de bogăţia slavei va fi dezvoltată proporţional cu dorinţa pe care o avem după acele bogăţii. Când să ne dezvoltăm aprecierea faţă de Dumnezeu şi faţă de lucrurile cereşti dacă nu în viaţa aceasta? Dacă îngăduim ca pretenţiile şi grijile lumii să ne absoarbă toată atenţia şi tot timpul, puterile noastre spirituale slăbesc şi mor pentru că nu sunt folosite. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 82
Sfinții răscumpărați, care L-au iubit pe Dumnezeu și care au păzit poruncile Sale aici, vor intra pe porți în cetate și vor avea drept la pomul vieții. Vor mânca din el fără nicio restricţie, așa cum au mâncat primii noștri părinți înainte să cadă în păcat. Frunzele pomului nemuritor cu ramuri întinse vor fi pentru vindecarea popoarelor. Atunci toate vaietele vor dispărea. Oamenii nu vor mai suferi niciodată de boală, întristare sau moarte, fiindcă frunzele pomului vieții i-au vindecat. Isus va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi mulțumit atunci când cei răscumpărați, care au fost supuși durerii, trudei și necazurilor, care au gemut sub blestem, se strâng în jurul pomului vieții ca să mănânce din rodul lui nemuritor, la care primii noștri părinți au pierdut dreptul, prin încălcarea poruncilor lui Dumnezeu. Nu va mai exista vreodată pericolul ca ei să piardă iar dreptul la pomul vieții, pentru că acela care i-a ispitit pe primii noștri părinți să păcătuiască va fi nimicit de moartea a doua. – Maranatha, p. 325

Joi, 27 decembrie: Viaţa pe noul pământ

Pe pământul nou, răscumpărații se vor angaja în ocupațiile și plăcerile care le-au adus fericire lui Adam și Evei la început. În Eden, viața va fi trăită în grădină și la câmp. „Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul.” (…)
Acolo, toate puterile vor fi dezvoltate, toate capacitățile vor crește. Cele mai mărețe planuri vor fi aduse la îndeplinire, cele mai înalte aspirații vor fi atinse, cele mai mari ambiții vor fi realizate. Şi vor apărea mereu noi culmi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles, noi obiecte de studiu care să solicite puterile trupului, minții și sufletului. (…)
(…) Nimeni din familia celor răscumpărați nu-și va duce viața într-o stare de lâncezeală și visare. (…) Toți cei din familia celor răscumpărați își vor găsi desfătarea în slujirea Aceluia căruia Îi aparțin, pentru că au fost creați și mântuiți de El. – My Life Today, p. 358

Cu Isus în fruntea noastră, toţi am coborât din cetate pe acest pământ, pe un munte mare şi impunător. (…) Apoi, ne-am uitat în sus şi am văzut cetatea cea mare și (…) am strigat: „Cetatea, cetatea cea mare vine, coboară de la Dumnezeu din cer”; şi aceasta a coborât şi s-a aşezat pe locul în care stăteam noi. După aceea, am început să privim la lucrurile minunate care erau în afara cetăţii. Acolo am văzut cele mai frumoase case, care păreau făcute din argint, susţinute de patru coloane placate cu nestemate, cele mai minunate pe care le-ai putea privi, care urmau să fie locuite de sfinţi; în interiorul fiecăreia se afla câte un raft de aur. I-am văzut pe mulţi dintre sfinţi intrând în case, dându-şi jos de pe cap coroanele strălucitoare şi aşezându-le pe raftul acela, apoi mergând pe câmpul dimprejurul caselor, ca să se ocupe de pământ, dar nu în felul în care ne ocupăm noi aici; nu, nu în felul acesta! O lumină plină de slavă strălucea împrejurul capetelor lor şi ei Îl lăudau pe Dumnezeu neîncetat.

Am văzut un alt câmp, plin cu tot felul de flori şi, pe când le culegeam, am strigat: „Nu se vor veşteji niciodată!” Apoi am văzut un câmp cu iarbă înaltă, cea mai minunată pe care am văzut-o vreodată; era de un verde intens şi avea reflexii argintii şi aurii, unduindu-se mândră spre slava Regelui Isus. Apoi am intrat pe un câmp plin cu tot soiul de animale: leul, mielul, leopardul şi lupul stăteau împreună, în deplină armonie. – Mărturii, vol. 1, ed. 2012, p. 62

Pentru cei trudiți și împovărați, pentru cei care au dus lupta cea bună a credinței, va exista o odihnă binecuvântată; pentru că tinerețea și vigoarea nemuririi vor fi ale lor și nu vor mai fi nevoiți să lupte împotriva păcatului și împotriva lui Satana. – My Life Today, p. 358

Vineri, 28 decembrie: Pentru studiu suplimentar

Sfaturi pentru biserică, cap. „Iată, Eu vin curând”.
Harul uimitor al lui Dumnezeu, „Acasă, în sfârşit!” (12 decembrie) p. 358.