Steagul întregirii
Gen. 22,12; Ex. 20,20; Iov 1,9; Ecles. 12,13.14; Mat. 5,16; 12,34; 24,14; 28,19;
Luca 23,32-43; Rom. 2,6; 1 Cor. 4,5; Gal. 3,22; Apoc. 14,6-12.
 
Veșnică, universală, Evanghelia slujirii,
Din Eden până la Norul care în curând se-arată,
Dă credinței sub lumina Golgotei înveșnicirii,
Teama care-și ține zilnic haina dragostei curată.
 
Lutul meu tâlhar din fire, când e-atins de Vestea bună,
Își dorește transformarea-n Evanghelie de pace,
Pentru Veșnicia care credincioșii își adună,
Din oricare neam și limbă-n care lumea se desface.
 
Teama ce n-aduce teamă, ci doar Slava viitoare,
Și pe care-o simți aproape ca pe-o candelă în tine,
O preface prin credință, azi, Iubirea creatoare,
Veșnică, universală, evanghelia ce vine!
 
Ceasul judecății drepte îți aprinde ca lumină
Teama sfântă care-ți umple sufletul de osanale;
Din tâlhar te poate face evanghelie deplină,
Creatorului dând slavă, azi, aici, ‘n-a morții vale.
 
Veșnică, universală, Evanghelia rămâne
Scara unică spre Casa din cereasca-mpărăție,
Unde doar credincioșia și iubirea sunt stăpâne
Sub sfânt steag al întregirii, întreita Lui solie.
 
Cornel Mafteiu
București, 24.05.2018

Părerea mea