Sinteză poetică trim I/2018

 

SINTEZE BIBLICE MAJORI, Trim. I/2018

PRINCIPII DE ADMINISTRARE CREȘTINĂ A VIEȚII

 

Nu e azi materialismul o filozofie nouă!

E de mult, de când păcatul a rupt lumea noastră-n două!

Strângem bani, averi și haine… Dar, dacă ele slujesc

Semenilor, Îi aducem slavă Domnului ceresc.

 

Noi avem identitate: un popor chemat să fie

Altruist ca El și darnic, împărțind cu bogăție

Celor în nevoi stringente, bunuri, fără părtinire:

Vindecare, zâmbet, pâine, în panere de iubire.

 

Când Satana îi prezintă Evei fructul interzis,

O determină să spună: „văd, vreau, iau – precum ai zis”.

De atunci și până astăzi egoismul, lăcomia

Au distrus mulțimi de oameni ce pierdut-au veșnicia.

 

Vezi, ai grijă să nu fie și-alergarea ta în van!

Fii bogat în fapte bune, nu un Iuda sau Acan!

În fântâna bogăției, Apă vie nu găsești!

Pleci deshidratat, deci cau’tă doar Izvoarele cerești!

 

Dumnezeu e Creatorul lumii noastre materiale;

El e Răscumpărătorul din a morții tristă vale.

Când El dăruit-a totul și pe Sine S-a jertfit,

Mai putem alege banii sau alt idol favorit?

Tot ce-avem și tot ce suntem este proprietatea Sa.

Ca ispravnici, dăm noi totul, și pe alții spre-a-i salva?

 

Dacă niciodată Domnul de Satan’ n-a fost învins,

Prin minciuni și prin ispite pe toți oamenii ne-a prins.

Dar când Hrist e-n centrul vieții, umple orice gol din suflet;

Biblia și rugăciunea ne sfințesc al vieții umblet.

 

Pentru ceruri, caracterul ni-e format de Duhul Sfânt.

Har ne dă și-nțelepciune să trăim al Său Cuvânt.

Datoria – e iubire-n acțiune, cu temei;

Eu aleg căile Sale, și nu lumea cu-ale ei.

 

Demnitatea de ispravnic dată-a fost de Dumnezeu

Din Eden și, după-aceea, tuturor, ca un trofeu.

Știi că tu ești „economul” bunurilor materiale

De la Cel Preasfânt primite, și-al celor spirituale?

 

Zilnic să-ți dai socoteală de isprăvnicia ta;

Să îmbraci toată armura, apărând onoarea Sa!

Când la marea judecată, într-o zi, chemat vei fi,

Hrist să spună: „Bine, rob bun; ești al Meu pe veșnicii”!

 

Iar, „încolo, ce se cere de la niște buni ispravnici

E credincioșie-n totul”, oameni consecvenți și pașnici,

Cu credință, ascultare, cinste și loialitate;

O curată conștiință, servi de-ncredere în toate.

Vezi, ce caracterizează viața ta de zi cu zi?

Ești un credincios ispravnic, demn de Cel ce te iubi?

 

Ca și Sabatul, zecimea e-nchinată Domnului –

Sursa bunurilor noastre. Slavă, deci, să-I dăm doar Lui!

Returnarea darurilor, a zecimii-i antidot

Contra „eului”, necinstei, ca să fim onești în tot.

 

Nici zecimea, și nici cinstea nu-s acte ocazionale.

„Declarații de credință” sunt pe-a biruinței cale.

Ca-n vremea lui Neemia suntem azi chemați și noi

La reformă, pocăință, spre-a trăi ca oameni noi.

 

Returnarea credincioasă a zecimii-n visterie

Este-o binecuvântare și nu doar o datorie!

Prin ea-s susținuți „leviții”, misionarii cei de azi,

Care evanghelizează lumea, spre-a planta noi „brazi”.

Nu uita că mântuirea este-un dar nemeritat,

Iar zecimea este sfântă! N-o reține niciodat’!

 

Dumnezeu e bun și darnic; să urmăm, dar, pilda Sa

Căci unde-i comoara noastră-acolo e și inima!

Timp, mijloace și talente din belșug să oferim

Ca recunoștință Celui de la care le primim!

 

Vasul scump de alabastru plin cu mir de nard curat

Este-ofrandă pentru Tine, Domnul nostru minunat!

Fă-ne plini de-a Ta iubire, „ce nu cau’tă-al său folos”,

Toți, prin noi, de azi, să vadă chipul Tău, Isus Hristos!

 

Când administrarea vieții are-n centru pe Isus,

Ținta ei este sfințirea, decât orice mai presus.

Domnu-n Sanctuar slujește. Cei trei îngeri suntem noi,

Trâmbițând tot Adevărul prin orașe, munți și văi.

Dacă în purtarea noastră suntem sfinți, asemeni’ Lui,

Noi putem grăbi venirea în mărire-a Domnului.

 

Bine este să nu facem datorii de niciun fel,

Nici de bani, nici de iubire pentru oameni, pentru El.

Căutând întâi de toate-Mpărăția Domnului,

Vom primi tot pe deasupra, cinste dându-I numai Lui.

Dacă cent cu cent azi strângem, pe sărmani de-i îngrijim,

Tot mai mult, în noi, ia chipul Împăratului divin.

 

Când noi ne formăm deprinderi bune din copilărie,

Stăruind mereu în ele, vom avea doar bucurie!

Domnul – Cel dintâi și-n centru! L-așteptăm din zi în zi,

Tot lucrând, salvând pe alții, până când va reveni.

 

Când aceste obiceiuri sunt principii pentru mine,

Nu voi irosi nici timpul, nici vreun bun ce-mi aparține.

Căci autodisciplina-i cheia către biruință.

Duhul Sfânt îmi dă putere-nnobilând a mea ființă.

 

Ca un bun administrator am responsabilitate

Și un mare privilegiu: de-a trăi cu pietate,

Cu evlavie-nsoțită permanent de mulțumire

Și încredere în Domnul, răspândind în jur iubire.

 

Astfel, a mea influență pe mulți îi va inspira

Să trăiască-o viață sfântă, și pe alții a-i salva.

Iar în ziua-aceea mare, binecuvântat voi fi

Când Hrist îmi va spune: „Rob bun, ești al Meu pe veșnicii!”

 

Magdalena Toma, 22 martie 2018


Părerea mea