[joi, 15 mai] Căderea lui Lucifer

 

 

Lucifer a fost cândva un heruvim ocrotitor, ocupând o funcție înaltă lângă tronul lui Dumnezeu. Existența sa ar fi contribuit la dezvăluirea gloriei lui Dumnezeu în fața universului. În schimb, el a început să se gândească la propria glorie, nu la gloria Creatorului său. Mai exact, a început să își imagineze că nu i se acorda respectul cuvenit.

 

5. Studiază Ezechiel 28:11-17 și Isaia 14:12-14. Ce a dus la căderea lui Lucifer? Compară aceste pasaje cu Apocalipsa 14:1-12. Cum ne ajută acest contrast dintre căderea lui Lucifer și poziția înaltă a omenirii în Hristos să înțelegem ce se întâmplă în Apocalipsa 14?

 

Ezechiel 28:11-17

„11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 12 „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. 13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. 14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. 16 Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. 17 Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.”

 

Isaia 14:12-14

„12 Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; 14 mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’”

 

Apocalipsa 14:1-12

„Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor. 3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri[a] şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

 

De notat cum Lucifer a fost alungat de pe muntele cel sfânt, iar răscumpărații stau pe muntele Sion cu Mielul lui Dumnezeu! Se spune că Lucifer a fost în Eden. Oamenii au fost și ei acolo, dar, spre deosebire de Satana, omenirea este readusă în Paradis prin Hristos (vezi Apocalipsa 22:1-3).

 

În acest context, următorul citat din Ellen G. White este cât se poate de edificator: „Cerul va triumfa, pentru că locurile rămase libere în cer în  urma căderii lui Satana și a îngerilor săi vor fi ocupate de cei răscumpărați de Domnul” (The Advent Review and Sabbath Herald, 29 mai 1900). Și ei se află acolo, în cer, doar datorită Evangheliei. De fapt, tema Evangheliei – răscumpărarea – se regăsește explicit în sala tronului din Apocalipsa 4 și 5. De exemplu, îngerii strigă: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” (Apocalipsa 5:9). Ce ilustrare a Evangheliei: moartea Domnului Isus pentru răscumpărarea omenirii!

 

De remarcat și modul în care limbajul reflectă mesajul primului înger, în care suntem chemați să predicăm „Evangheli[a] veșnică […] locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (Apocalipsa 14:6). Ce reprezentare puternică a plenitudinii a ceea ce a făcut Hristos pentru lume! Nu există ființă umană în toată istoria pământului pentru care Hristos să nu fi murit. Trebuie doar ca oamenii să afle despre lucrul acesta și să aleagă să îl accepte.

 

Ce rol avem ca biserică și ca indivizi în a-i conștientiza pe oameni de ceea ce a făcut Hristos pentru ei?

 

 

Post-ul [joi, 15 mai] Căderea lui Lucifer apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro