[vineri, 15 noiembrie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, capitolul 77; „Patriarhi și profeți”, capitolul 13

 

Toma „s-a aruncat la picioarele lui Isus, strigând: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» Isus a primit recunoaşterea lui, dar i-a mustrat blând necredinţa: «Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.» Credinţa lui Toma ar fi fost mult mai pe placul Domnului dacă el ar fi fost dispus să creadă pe baza mărturiei fraţilor lui. Dacă în zilele noastre lumea ar urma exemplul lui Toma, nimănui credinţa aceasta nu i-ar fi spre mântuire, deoarece toţi cei care Îl primesc pe Hristos trebuie să facă lucrul acesta pe temeiul mărturiei altora.

 

Mulţi dintre cei cu îndoieli se scuză, zicând că, dacă ar avea dovada pe care a avut-o Toma de la prietenii lui, ar crede. Nu-şi dau seama că au nu numai dovada aceea, ci mult mai multe. Mulţi dintre aceia care, la fel ca Toma, aşteaptă să fie dat la o parte orice motiv de îndoială nu vor ajunge niciodată să își vadă împlinită dorința. Treptat se înțepenesc în necredință. Aceia care își formează obiceiul să privească partea întunecată, să vocifereze şi să se plângă, nu ştiu ce fac. Ei seamănă sămânţa îndoielii şi vor avea de adunat roadele îndoielii. În vremuri când credinţa şi încrederea vor fi indispensabile, mulţi se vor vedea că sunt lipsiţi de puterea de a spera şi a crede” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/ „Viața lui Iisus”, p. 807, 808).

 

 

Post-ul [vineri, 15 noiembrie] apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro