[vineri, 9 februarie]

 

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, „Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, capitolul „Fericirile”.

 

Psalmii sunt proteste la adresa indiferenței umane față de nedreptate; sunt un refuz de a accepta răul. Sunt motivați nu de dorința de răzbunare, ci de ardoarea de a onora numele lui Dumnezeu. Prin urmare, se cuvine ca cei neprihăniți să se bucure atunci când vor vedea răzbunarea lui Dumnezeu asupra răului, pentru că în felul acesta numele și dreptatea lui Dumnezeu sunt reinstaurate în lume (Psalmii 58:10,11). Psalmii îi obligă pe oameni să își ridice glasul împotriva răului și să caute venirea împărăției lui Dumnezeu în plenitudinea ei. În psalmi primim asigurarea alinării și eliberării divine. Domnul Se va ridica!

 

„Isus a zis: «Când oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni […], bucurați-vă și veseliți-vă!» Apoi, El a îndreptat atenția ascultătorilor Săi spre profeții din trecut, care au vorbit în Numele Domnului, recomandându-i ca «o pildă de suferință și de răbdare» (Iacov 5:10). Abel, primul credincios dintre copiii lui Adam, a murit ca martir. Enoh a umblat cu Dumnezeu, iar lumea nu l-a prețuit. Noe a fost luat în râs, spunându-se despre el că este un fanatic și un alarmist. «Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare.» «Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți» (Evrei 11:36,35)” (Ellen G. White, „Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, p. 33).

 

 

Post-ul [vineri, 9 februarie] apare prima dată în Studiu Biblic.