[marți, 23 ianuarie] Domnul este un loc de adăpost

 

 

3. Citește Psalmii 17:7-9; 31:1-3; 91:2-7. Ce face psalmistul în vremuri de necaz?

 

Psalmii 17:7-9

„7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8 Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9 de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară”.

 

Psalmii 31:1-3

„1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi”.

 

Psalmii 91:2-7

„2 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
4 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.
7 O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”.

 

Psalmistul trece prin diferite probleme. În același timp, el se îndreaptă spre Dumnezeu, care este un loc de refugiu în timpul oricărui necaz. Încrederea este o alegere conștientă de a recunoaște controlul lui Dumnezeu asupra vieții omului în orice circumstanță. Dacă încrederea nu funcționează în necaz, atunci nu va funcționa niciodată.

 

Mărturia psalmistului despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (91:2) izvorăște din experiențele lui trecute cu Dumnezeu și slujește acum la întărirea credinței în ce privește viitorul. Psalmistul Îl numește pe Dumnezeu Preaînalt și Atotputernic (91:1,2), evocând măreția absolută a Dumnezeului său.

 

Psalmistul vorbește și despre siguranța pe care o putem găsi la Dumnezeu. „Ocrotirea” („adăpostul” sau „ascunzătoarea”), „umbra” (91:1), „locul […] de scăpare”, „cetățuia” (91:2), „aripile”, „scut”, „pavăză” (91:4) și „locul […] de adăpost”, „turnul […] de scăpare” (91:9) sunt imagini care reprezentau locuri ideale de refugiu, în cultura psalmistului. Nu trebuie decât să ne gândim la căldura de nesuportat a soarelui în acea parte a lumii pentru a aprecia umbra sau să ne amintim de vremurile de război din istoria lui Israel pentru a aprecia siguranța oferită  de un scut sau de o fortăreață/cetățuie.

 

4. Citește Psalmii 17:8 și Matei 23:37. Ce imagine este folosită aici și ce transmite ea?

 

Psalmii 17:8

„Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,…”

 

Matei 23:37

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”

 

Una dintre cele mai profunde metafore este cea a umbrei oferite de aripi (Psalmii 17:8; 57:1; 63:7). Această metaforă evocă siguranță și confort, sugerând ocrotirea oferită de o mamă pasăre. Domnul este comparat cu un vultur care își duce puii pe aripi (Exodul 19:4, Deuteronomul 32:11) și cu o găină care își adună puii sub aripi (Matei 23:37).

 

Cum putem totuși să facem față atunci când necazul lovește și nu vedem parcă ocrotirea lui Dumnezeu? De ce aceste traume nu înseamnă că Dumnezeu nu este lângă noi?

 

 

Post-ul [marți, 23 ianuarie] Domnul este un loc de adăpost apare prima dată în Studiu Biblic.