[duminică, 19 noiembrie] Credința prietenilor

 

 

O povestire impresionantă din evanghelii relatează prin ce au trecut niște oameni pentru a aduce la Isus o persoană nevoiașă, probabil un prieten. Din această întâmplare aflăm de ce eforturi s-ar putea să fie nevoie uneori pentru a le sluji celor lipsiți.

 

1. Citește Luca 5:17-26; Matei 9:1-8; Marcu 2:3-12. Care sunt lecțiile despre bunătate pe care le putem învăța din acest episod?

 

Luca 5:17-26

„17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21 Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 25 Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite””.

 

Matei 9:1-8

„Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. 2 Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3 Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!” 4 Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ 6 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” 7 Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă. 8 Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere”.

 

Marcu 2:3-12

„3 Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” 6 Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: 7 „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” 8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? 9 Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă’? 10 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 11 Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 12 Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!””

 

Aducându-l la Isus, acești oameni și-au asumat responsabilitatea de a avea grijă de prietenul lor. Dumnezeu ne cheamă să îi conducem pe cei nevoiași la Domnul Isus. Această lucrare necesită credință, acțiune, răbdare și, la nevoie, dispoziția de a fi nonconformiști. Bărbații s-au îndreptat spre Isus, dar s-au confruntat cu piedici. Nu își puteau aduce prietenul neajutorat la Isus prin mijloace tradiționale. Nu au renunțat, ci au găsit o cale inovativă de a-l ajuta să Îl întâlnească personal pe Isus Hristos. Și-au coborât prietenul prin acoperiș. Și, potrivit lui Luca, Isus a aprobat ce au făcut ei (vezi Luca 5:20).

 

Dorința lui Isus este ca noi să ne aducem la El prietenii neajutorați. Biblia Îl zugrăvește pe Isus ca Marele Medic care tânjește să îi ierte și să îi  vindece pe cei care suferă, oricine ar fi ei.

 

Ellen G. White ne solicită să îi ajutăm pe cei în nevoie: „Nu așteptați să vi se spună care vă este datoria. Deschideți ochii să-i vedeți pe cei care  sunt în jurul vostru, căutați să îi cunoașteți pe cei neajutorați, lipsiți și îndurerați! Nu vă ascundeți de ei și nu refuzați să le împliniți nevoile. Cine manifestă dovezile menționate în Iacov că are adevărata religie, neîntinată de egoism sau decădere? Cine este gata să facă tot ce îi stă în putere pentru a ajuta, în marele plan de mântuire?” („Mărturii pentru biserică”, vol. 2, p. 29).

 

Isus Însuși ne arată cum să îi ajutăm pe cei în nevoie. În primul rând, ne împrietenim cu ei, apoi le aflăm nevoile și, în cele din urmă, îi conducem la Isus, care este singurul care îi poate ajuta. Este exact ce au făcut bărbații din acest episod biblic. Și noi trebuie să acționăm la fel,  oricare ar fi situația în care ne aflăm. Contribuie și tu la aducerea oamenilor la singurul care îi poate salva: Domnul Isus!

 

Cine anume din jurul tău are nevoie de ajutor chiar acum? Ce poți face pentru respectiva persoană?

 

 

Post-ul [duminică, 19 noiembrie] Credința prietenilor apare prima dată în Studiu Biblic.