[luni, 30 octombrie] Scuzele noastre: convingerile false

 

 

Când a venit furtuna, Iona s-a învinovățit (Iona 1:1-12). Atitudinea lui sugerează ce credeau el și alții despre Dumnezeu și zei. Deși, credeau ei, diverși dumnezei stăpâneau în diverse țări, apa era un tărâm haotic al demonilor. În perspectiva corăbierilor, era nevoie de o jertfă pentru a le potoli mânia. Deși era evreu, Iona avea cel mai probabil o perspectivă asupra lumii care era influențată de credințele tradiționale din vremea sa.

 

2. Citește Iona 2:1-3,7-10. Ce transmit aceste versete despre modul în care Iona a început să înțeleagă providența lui Dumnezeu?

 

Iona 2:1-3

„Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui 2 şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul. 3 Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine”.

 

Iona 2:7-10

„7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8 Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei. 9 Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.” 10 Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ”.

 

Deși fugea din teritoriul în care oamenii declarau că Iehova este Dumnezeul lor, Iona a învățat (pe pielea lui) că până și atunci când călătorea spre alte culturi Iehova era în continuare suveran. Vântul și valurile Îi aparțineau lui Dumnezeu. La fel și peștii. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el” (Psalmii 24:1). Inima lui Iona s-a întors spre Stăpânul pământului și al mării și astfel a mărturisit și a fost salvat.

 

Și noi Îl putem înțelege greșit pe Dumnezeu și ceea ce așteaptă El de la noi. O concepție greșită des întâlnită este că Dumnezeu dorește ca noi să ne concentrăm doar pe propria mântuire și să ne îndepărtăm de răutatea lumii din jurul nostru. Deși suntem îndemnați „să ne păzim neîntinați de lume” (Iacov 1:27), ar trebui să ne concentrăm pe modul în care putem să le ducem celor în nevoie speranța și binecuvântările lui Dumnezeu.

 

O altă concepție greșită este că succesul depinde doar de noi înșine. Chemarea noastră nu este aceea de a salva, ci de a coopera cu Dumnezeu în lucrarea Lui de salvare. Noi dăm mărturie prin lauda la adresa lui Dumnezeu pentru modurile în care El ne schimbă, dar numai Dumnezeu îi poate atrage pe oameni la Sine. Putem planta semințele adevărului, dar numai Dumnezeu poate converti inima. Unii își confundă rolul cu cel al lui Dumnezeu, iar alții găsesc scuze să nu dea mărturie. Da, Dumnezeu l-a folosit pe Iona, dar numai Dumnezeu, nu Iona, a făcut ca Ninive să își schimbe comportamentul.

 

Câștigarea de suflete este un lucru greu, prea greu pentru ca oamenii să îl facă singuri. Cum putem învăța, în schimb, să Îl lăsăm pe Dumnezeu să câștige suflete, dar prin intermediul nostru și al vieții și mărturiei noastre?

 

 

Studiu zilnic:

 

Biblia: Proverbele 19 – 25
1. Cui nu-i stă bine să trăiască în desfătări?
2. Ce găsește cel ce urmărește neprihănirea și judecata?
3. Cu ce fel de om nu trebuie să te împrietenești?
4. Cum poate să-ți iasă nume rău care să nu se mai șteargă?

 

Ellen G. White: „Divina vindecare”, capitolul „Vindecarea sufletului”
5. Cu ce ocazie Isus a săvârșit o minune mai mare decât aceea a vindecării celei mai cumplite boli fizice?

 

 

Post-ul [luni, 30 octombrie] Scuzele noastre: convingerile false apare prima dată în Studiu Biblic.