[duminică, 15 ianuarie] Zecimea, a zecea parte

 

 

Dicționarele definesc zecimea ca „a zecea parte din ceva” sau „zece la sută”. Această definiție este probabil preluată din narațiunea biblică. Zecime înseamnă pur și simplu a-I înapoia lui Dumnezeu 10% din venitul sau câștigul nostru. Se înțelege că tot ce avem Îi aparține Lui, de la bun început. Legislația privitoare la zecime dată lui Israel pe muntele Sinai arată că zecimea este sfântă și Îi aparține lui Dumnezeu (vezi Leviticul 27:30,32). Dumnezeu nu cere decât cei 10% care Îi aparțin. Darurile noastre de mulțumire sunt separate, ceva în plus față de zecime. Zecimea este mărturia minimă a angajamentului nostru creștin. Nicăieri în Biblie nu găsim vreun element care să indice că partea lui Dumnezeu ar fi mai puțin decât o zecime.

 

1. Citește Geneza 14:18-20 și Evrei 7:1-9. Care a fost răspunsul lui Avram când s-a întâlnit cu Melhisedec? Ce ne învață lucrul acesta despre cât de veche era această practică?

 

Geneza 14:18-20

„18 Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. 19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! 20 Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate”.

 

Evrei 7:1-9

„În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”; 3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. 6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. 7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu. 9 Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;”

 

Prima menționare a zecimii în Biblie este în Geneza 14, care redă întâlnirea dintre Melhisedec și Avram. Ultima menționare a zecimii în Biblie evocă aceeași întâlnire, iar termenii „a zecea parte” și „zeciuială” sunt interschimbabili (vezi Evrei 7:1-9 în traducerile românești BTF și VBRC). De observat în pasajul din Evrei că nici Melhisedec, nici Hristos nu era din seminția lui Levi, așadar zeciuiala a existat și înainte, și după leviți – israeliți cu un statut distinct. Zecimea nu este un obicei exclusiv evreiesc și nu își are originea la Sinai, în cadrul poporului evreu.

 

2 Citește Geneza 28:13,14,20-22. Ce a promis Dumnezeu să facă pentru Iacov și care a fost răspunsul lui Iacov adresat lui Dumnezeu?

 

Geneza 28:13,14,20-22

„13 Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. 14 Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta”.

„20 Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22 piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.””

 

Într-o seară, după ce a plecat de acasă fugind de furiosul lui frate Esau, Iacov a visat o scară care se ridica de la pământ până la cer. Îngeri  urcau și coborau pe ea. Dumnezeu stătea la capătul ei și a promis să fie cu Iacov, iar într-o zi să îl readucă acasă. Acest tânăr singur a avut o experiență de convertire reală și a spus: „Domnul va fi Dumnezeul meu […] și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da” (Geneza 28:21,22).

 

De ce este important să înțelegem că zecimea, la fel ca Sabatul, nu își are originea în legislația iudaică religioasă? Ce înțelegem din acest adevăr noi, cei care trăim în era de după Hristos?

 

Post-ul [duminică, 15 ianuarie] Zecimea, a zecea parte apare prima dată în Studiu Biblic.