[vineri, 23 decembrie]

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, capitolul 24; „Tragedia veacurilor”, capitolele 41 și 42

 

„În ziua judecăţii de apoi, fiecare fiinţă pierdută va înţelege natura propriei respingeri a adevărului. Jertfa de pe cruce va fi prezentată şi adevărata ei însemnătate va fi înţeleasă de fiecare minte ce a fost orbită de păcat. În faţa priveliştii de pe Golgota, cu jertfa ei tainică, păcătoşii vor sta condamnaţi. Se va da la o parte orice scuză mincinoasă. Apostazia oamenilor se va arăta în odioasa ei înfăţişare. Oamenii vor vedea ce au ales. Atunci va fi clarificată orice întrebare cu privire la adevăr şi rătăcire care a existat în lupta aceasta îndelungată. Întregul univers va vedea că Dumnezeu nu este vinovat de existenţa sau persistența răului. Se va demonstra că hotărârile lui Dumnezeu nu sunt ceva secundar păcatului. Nu a existat niciun cusur în cârmuirea lui Dumnezeu, niciun motiv de nemulţumire. Când vor fi date în vileag gândurile tuturor oamenilor, atât cei credincioşi, cât şi cei răzvrătiţi vor afirma împreună: «Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor. Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău?, pentru că judecăţile Tale au fost arătate» (Apocalipsa 15:3,4)” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 58).

 

 

Post-ul [vineri, 23 decembrie] apare prima dată în Studiu Biblic.