[miercuri, 23 noiembrie] Duhurile din închisoare
4. Citește 1 Petru 3:13-20. Cum le-a predicat Hristos „duhurilor din închisoare […] în zilele lui Noe”? (Vezi și Geneza 4:10.)
1 Petru 3:13-20
„13 Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? 14 Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi! 15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, 16 având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. 17 Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul! 18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, 20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt”.
Geneza 4:10
„Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine”.
Comentatorii care cred în nemurirea naturală a sufletului susțin că Hristos le-a predicat „duhurilor din închisoare” (1 Petru 3:19) în timp ce El încă Se odihnea în mormânt. Din perspectiva lor, spiritul Lui lipsit de trup s-a dus în iad și le-a predicat spiritelor fără trup ale antediluvienilor. Dar această idee fantezistă este inacceptabilă biblic, fiindcă nu există o a doua posibilitate de salvare pentru cei morți (Evrei 9:27,28). De ce le-ar predica Isus celor fără nicio altă șansă la mântuire? În același timp, această teorie contrazice învățătura Bibliei că morții rămân inconștienți în mormânt până la învierea finală (Iov 14:10-12; Ps. 146:4; Ecles. 9:5,10; 1 Cor. 15:16-18; 1 Tes. 4:13-15). În plus, și dacă am presupune că, în timp ce Se afla cu trupul în mormânt, Isus a coborât în iad ca să le predice antediluvienilor nelegiuiți, de ce doar aceștia să fi auzit mesajul Lui? Să nu fi fost și alți oameni pierduți care să ardă în iad cu ei?
Este lipsită de sens și sugestia că Isus le-ar fi predicat îngerilor căzuți neascultători din zilele lui Noe. În timp ce despre „duhurile din închisoare” se spune că „fuseseră răzvrătite odinioară” (1 Petru 3:19,20), Biblia spune că îngerii răi sunt în continuare răzvrătiți astăzi (Efeseni 6:12; 1 Petru 5:8). Mai mult, îngerii căzuți sunt „puși în lanțuri veșnice, în întuneric”, „pentru judecata zilei celei mari” (Iuda 6), fără nicio posibilitate de a fi salvați. De remarcat că duhurile din închisoare din 1 Petru 3:19 sunt identificate în versetul 20 cu antediluvienii răzvrătiți din „zilele lui Noe”. Termenul „duh” (gr., pneuma) este folosit în acest text (și în tot Noul Testament, precum 1 Cor. 16:18; Gal. 6:18) cu referire la oameni vii care aud și acceptă invitația la mântuire. Cuvintele „în închisoare” se referă, evident, nu la o închisoare propriu-zisă, ci la închisoarea păcatului în care se află natura umană nenăscută din nou (Rom. 6:1-23; 7:7-25). Isus le-a predicat antediluvienilor nepocăiți prin intermediul lui Noe, care a fost instruit de Dumnezeu (Evrei 11:7) și a devenit un „propovăduitor al neprihănirii” pentru contemporanii săi (2 Petru 2:5). Versetele lui Petru au fost scrise în contextul a ceea ce înseamnă a fi credincios; ele nu constituie un comentariu cu privire la starea morților.
Post-ul [miercuri, 23 noiembrie] Duhurile din închisoare apare prima dată în Studiu Biblic.
