[duminică, 20 noiembrie] Bogatul și Lazăr

 

 

1. De ce pasajul din Luca 16:19-31 nu este o descriere literală a vieții de dincolo?

 

Luca 16:19-31

„19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. 20 La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. 21 Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. 23 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta’. 25 ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ 27 Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. 29 Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. 30 ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. 31 Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi’.””

 

Unii teologi sugerează că pasajul din Luca 16:19-31 ar trebui interpretat literal, și anume ca o descriere a stării morților. Dar această perspectivă ar duce la numeroase concluzii nebiblice și ar contrazice multe pasaje pe care deja le-am analizat. În primul rând, ar trebui să admitem că raiul și iadul sunt suficient de aproape cât să permită o conversație între locuitorii lor (Luca 16:23-31). Ar mai trebui să presupunem și că în viața de după moarte, în timp ce corpul zace în mormânt, rămâne o formă conștientă a sufletului care are ochi, un deget, o limbă și care simte până și setea (Luca 16:23,24). Dacă aceasta ar fi o descriere a stării omului în moarte, atunci cu siguranță raiul nu ar fi un loc al bucuriei, fiindcă cei salvați ar putea să urmărească nesfârșitele chinuri ale celor dragi pierduți și chiar să dialogheze cu ei (Luca 16:23-31). Cum ar putea o mamă să fie fericită în rai în timp ce se uită la agonia continuă a iubitului ei copil din iad? Într-un asemenea context, ar fi practic imposibil de împlinit promisiunea lui Dumnezeu că nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere (Apocalipsa 21:4).

 

Din cauza unor astfel de incoerențe, mulți teologi moderni consideră narațiunea despre Lazăr și omul bogat drept o ilustrație în care nu toate detaliile pot fi interpretate literal. George E. Ladd, deși nu este adventist, pare să fie adventist când afirmă că această povestire a fost probabil „o parabolă cu elemente împrumutate din gândirea iudaică a vremii și nu are scopul de a transmite nimic despre starea morților” („Eschatology”, în The New Bible Dictionary, Eedermans, 1962, p. 388). Pilda bogatului nemilostiv prezintă un contrast izbitor între bine îmbrăcatul „bogat” și „un sărac numit Lazăr, plin de bube” (Luca 16:19,20). Pasajul transmite că: (1) statutul și recunoașterea socială din prezent nu reprezintă un criteriu pentru răsplata viitoare și (2) destinul veșnic al fiecărei persoane este decis în această viață și nu poate fi schimbat în viața de dincolo (Luca 16:25,26).

 

Citește Luca 16:31. Ce mesaj ar trebui să ne însușim din cuvintele tari ale lui Isus cu privire la autoritatea Bibliei și modul în care ne raportăm la ea?

 

Post-ul [duminică, 20 noiembrie] Bogatul și Lazăr apare prima dată în Studiu Biblic.