[duminică, 25 septembrie] Creația, o expresie a iubirii
În starea ei actuală, natura transmite un mesaj ambiguu, care amestecă binele cu răul. Trandafirii sunt încântători și parfumați, dar au și spini, care produc durere. Tucanul ne impresionează prin frumusețea penelor lui multicolore, dar ne și tulbură când atacă alte cuiburi de păsări și le mănâncă puii. Până și oamenii, care acum sunt în stare să manifeste bunătate, în clipa următoare pot fi răi, chiar violenți. Nu este de mirare că în pilda despre grâu și neghină slujitorii îl întreabă pe stăpân: „Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?” (Matei 13:27). Iar stăpânul răspunde: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta” (v. 28). În același fel, Dumnezeu a creat universul perfect, dar un inamic l-a contaminat cu misterioasele semințe ale păcatului.
1. Citește 1 Ioan 4:8,16. „Dumnezeu este dragoste” – Ce ne spune această certitudine despre natura actelor creatoare ale lui Dumnezeu?
1 Ioan 4:8,16
„8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el”.
Faptul că „Dumnezeu este dragoste” are cel puțin trei implicații majore: (1) Dragostea, prin natura ei, nu poate exista închisă în ea însăși, ci trebuie să fie exprimată. Iubirea lui Dumnezeu este împărtășită în interior între cele trei Persoane ale Dumnezeirii, iar în exterior în cadrul relației Lui cu toate ființele create. (2) Tot ce face Dumnezeu este o expresie a iubirii Sale necondiționate și neschimbătoare. Sunt incluse aici acțiunile Sale creatoare, actele Lui răscumpărătoare și chiar judecățile Lui prin care pedepsește. De fapt, „iubirea lui Dumnezeu se exprimă prin mila Sa, dar nu mai puțin prin dreptatea Sa. Dreptatea este temelia tronului Său și rodul iubirii Sale” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 762). (3) Deoarece este dragoste și tot ce face este o expresie a dragostei Lui, Dumnezeu nu poate fi autorul păcatului, care este diametral opus caracterului Său.
Chiar a avut Dumnezeu nevoie să creeze universul? Din perspectiva suveranității Lui, s-ar putea spune că nu, fiind o decizie izvorâtă din voința Lui liberă. Dar, din perspectiva naturii Lui iubitoare, Și-a dorit un univers ca mod de a-Și exprima dragostea. Ce minunat că a creat forme de viață, precum oamenii, capabile nu doar să răspundă la iubirea Lui, ci și să exprime la rândul lor iubire – față de Dumnezeu și față de alte ființe. (Vezi Marcu 12:30,31.)
În ce aspecte vezi reflectată în lume iubirea lui Dumnezeu, în ciuda ravagiilor păcatului? Cum putem extrage lecții de speranță din manifestarea iubirii divine în lumea creată?
Post-ul [duminică, 25 septembrie] Creația, o expresie a iubirii apare prima dată în Studiu Biblic.
