vineri, 23 septembrie

 

 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Hristos, „Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, capitolele 74 și 78

 

„De trei ori a înălţat El această rugăciune. De trei ori natura umană s-a dat înapoi de la acest sacrificiu final, suprem. În acele momente însă, Răscumpărătorului lumii I-a fost arătată istoria omenirii. El a văzut că, lăsaţi în voia lor, călcătorii Legii trebuie să piară. El a văzut starea de neajutorare a păcătosului. A văzut puterea păcatului. Durerea şi plânsul unei lumi blestemate i-au apărut înainte. Îi contemplă soarta ameninţătoare şi ia hotărârea. Va salva omul păcătos, coste oricât L-ar costa. Își acceptă botezul cu sânge şi astfel, prin El, milioane de oameni sortiţi pieirii pot câştiga viaţa veşnică. A părăsit curţile cerului, unde totul este imaculat, totul este bucurie şi slavă, pentru a salva singura oaie pierdută, singura lume din univers care a căzut prin păcătuire. El nu Se va da înapoi din fața misiunii primite. Va deveni jertfă de ispăşire pentru un neam de oameni care cu bună ştiinţă au păcătuit. Ruga Sa transmite acum numai supunere: «dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!» (Matei 26:42)” (Ellen G. White, Hristos, „Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 690-693).

Post-ul vineri, 23 septembrie apare prima dată în Studiu Biblic.