[miercuri, 22 iunie] Iacov își binecuvântează fiii

 

 

4. Care este semnificația spirituală a faptului că Iacov îi binecuvântează pe fiii lui?

 

Geneza 49:1-28

„Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremile care vor veni. 2 Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel! 3Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea şi pârga tăriei mele, Întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, 4 Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul suindu-te în el. 5 Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie. 6 Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. 7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov Şi-i voi risipi în Israel. 8 Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi. Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta. 9 Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine-l va scula? 10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele. 11 El îşi leagă măgarul de viţă Şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin Şi mantaua în sângele strugurilor. 12 Are ochii roşii de vin Şi dinţii albi de lapte. 13 Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, Lângă limanul corăbiilor, Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14 Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri. 15 Vede că locul unde se odihneşte este plăcut Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul sub povară Şi se supune birului. 16 Dan va judeca pe poporul său, Ca una din seminţiile lui Israel. 17 Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate. 18 În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne! 19 Peste Gad vor da iureş cete înarmate, Dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări. 20 Aşer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor. 21 Neftali este o cerboaică slobodă, Rosteşte cuvinte frumoase. 22 Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului. 23 Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi Şi l-au urmărit cu ura lor. 24 Dar arcul lui a rămas tare Şi mâinile lui au fost întărite De mâinile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. 25 Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor de jos, Cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei. 26 Binecuvântările tatălui tău Întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă Până în creştetul dealurilor veşnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi! 27 Beniamin este un lup care sfâşie; Dimineaţa mănâncă prada, Iar seara împarte prada răpită.” 28 Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită”.

 

Dincolo de profețiile cu privire la viitorul apropiat al semințiilor lui Israel, Iacov Îl vede pe Mesia și speranța supremă a mântuirii. Această speranță se întrezărește deja din primele cuvinte ale lui Iacov: „în vremurile care vor veni” (Geneza 49:1), o expresie tehnică ce se referă la venirea Împăratului mesianic (Isaia 2:2 – „scurgerea vremurilor”; Daniel 10:14 – „vremurile de apoi”).

 

Apoi, textul parcurge arborele genealogic din viitor al fiecăruia dintre acești bărbați. Nu, nu e vorba de predestinație, ca și când Dumnezeu a intenționat ca fiecare dintre ei să se confrunte cu ce s-a confruntat, ci mai degrabă Iacov exprimă ceea ce avea să aducă cu sine caracterul lor și al copiilor lor. De exemplu, faptul că Dumnezeu știe că cineva va omorî un om nevinovat este radical diferit de faptul că Dumnezeu vrea ca ucigașul să comită un asemenea act.

 

5. Ce profeție este exprimată în pasajul următor și de ce este importantă?

 

Geneza 49:8-12

„8 Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi. Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta. 9 Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine-l va scula? 10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele. 11 El îşi leagă măgarul de viţă Şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin Şi mantaua în sângele strugurilor. 12 Are ochii roşii de vin Şi dinţii albi de lapte”.

 

Dincolo de liberul-arbitru al omului, Dumnezeu cunoaște viitorul și El a stabilit că din Iuda Se va trage Mesia. Iuda (Geneza 49:8-12), care este reprezentat de un leu (Geneza 49:9), înseamnă regalitate și laudă. Din Iuda se va naște împăratul David, dar și Șilo, adică cel care va aduce șalom, „pace” (Isaia 9:6,7), și de care „vor asculta popoarele” (Geneza 49:10).

 

Evreii consideră de mult acest text o profeție mesianică – o profeție care Îl indică pe Mesia care avea să vină – și chiar și creștinii l-au văzut ca pe un text arătând spre Isus. „Și de El vor asculta popoarele” (Geneza 49:10) este un posibil text premergător al făgăduinței din Noul Testament: „în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi” (Filipeni 2:10).

 

Ellen G. White a scris: „Leul, regele pădurii, este un simbol potrivit al acestei seminții din care au ieșit David și Fiul lui David, Șilo, adevăratul «Leu din seminția lui Iuda», căruia I se vor închina, în cele din urmă, toate puterile și Îi vor aduce închinare toate popoarele” („Patriarhi și profeți”, p. 236).

 

De ce ar trebui să-I aducem închinare lui Isus acum, chiar înainte ca toate popoarele să I se închine?

 

 

Post-ul [miercuri, 22 iunie] Iacov își binecuvântează fiii apare prima dată în Studiu Biblic.