[marți, 21 iunie] Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
Pe măsură ce i se apropie clipa morții, Iacov își aduce aminte de întoarcerea lui de odinioară la Betel (Geneza 35:1-15), când Dumnezeu Și-a reînnoit promisiunea că va da țara aceea seminței lui „ca s-o stăpânească pentru totdeauna” (Geneza 48:4), promisiune care i-a fost făcută și lui Avraam (Geneza 17:8). Gândul la făgăduința privind Țara Promisă este un gând încurajator care îi hrănește speranța atunci când simte că se apropie de mormânt. În acest context, Iacov se adresează celor doi fii ai lui Iosif, născuți în Egipt, și îi binecuvântează, dar face acest lucru în contextul făgăduinței cu privire la sămânța lui.
3. Citește Geneza 48. De ce Iacov îi binecuvântează pe cei doi fii ai lui Iosif, dar nu și pe ceilalți nepoți ai lui?
Geneza 48
„După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. 2 Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. 3 Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.’ 5 Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon. 6 Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.” 8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” 9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.” 10 Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” 12 Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi: pe Efraim cu mâna dreaptă la stânga lui Israel şi pe Manase cu mâna stângă la dreapta lui Israel şi i-a adus aproape de el. 14 Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15 A binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16 Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17 Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. 18 Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta, zicând: Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. 22 Îţi dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.””
Cei doi fii ai lui Iosif, Manase și Efraim, sunt singurii nepoți pe care Iacov i-a binecuvântat. Astfel, ei sunt ridicați de la statutul de nepoți la cel de fii (Geneza 48:5). Deși sugerează o superioritate a celui de-al doilea (Efraim) față de primul (Manase), binecuvântarea lui Iacov îl privește în fond pe Iosif (Geneza 48:15).
Vedem aici o mărturie personală despre credincioșia lui Dumnezeu din trecut și promisiunea Sa pentru viitor. Iacov face referire la Dumnezeul lui Avraam și Isaac (Geneza 48:15), care le-a oferit hrană și ocrotire. Este același Dumnezeu care „m-a izbăvit de orice rău”, declară Iacov (Geneza 48:16), făcând referire și la „Dumnezeul din Betel” (Geneza 31:13), cu care s-a luptat (Geneza 32:29) și care i-a schimbat numele din Iacov în Israel (Geneza 32:26-29).
Prin faptul că menționează toate aceste experiențe, în care Dumnezeu a schimbat răul în bine, Iacov își exprimă speranța că Dumnezeu nu doar că va avea grijă de viața nepoților săi în prezent, exact cum a făcut cu el și cu Iosif, dar se gândește și la viitor, când urmașii lui se vor întoarce în Canaan. Speranța aceasta se vede clar din aluzia la Sihem (Geneza 48:22), care nu este doar o bucată de pământ pe care el o cumpărase (Geneza 33:19), ci și un loc unde vor fi îngropate oasele lui Iosif (Iosua 24:32) și unde țara va fi împărțită între semințiile lui Israel (Iosua 24:1). Cu toate câte s-au întâmplat, Iacov a păstrat în minte făgăduințele lui Dumnezeu, care a zis că prin intermediul acestei familii „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 12:3).
Citește Faptele apostolilor 3:25,26. Potrivit lui Petru, cum s-a împlinit această făgăduință din Geneza 12:3? Cum am primit noi înșine această binecuvântare?
Post-ul [marți, 21 iunie] Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif apare prima dată în Studiu Biblic.
