[miercuri, 18 mai] O soție pentru Isaac
Între moartea Sarei și căsătoria lui Isaac există o legătură.
5. De ce este Avraam atât de preocupat ca Isaac să nu se căsătorească cu o femeie canaanită?
Geneza 24
„Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. 2 Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea 3 şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” 5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” 6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei tale voi da ţara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” 9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. 12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” 15 Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. 17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” 18 „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. 23 Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” 25 Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” 26 Atunci, omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, 27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu.” 28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 şi a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. 34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, 38 ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39 Eu am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40 Şi el mi-a răspuns: ‘Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42 Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» 44 şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” 45 Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” 46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. 47 Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus veriga în nas şi brăţările la mâini. 48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” 50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului. 53 Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale. 54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.” 55 Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” 56 El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” 57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” 58 Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. 59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. 62 Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. 63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. 64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. 65 Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale”.
Avraam a vrut să cumpere bucata de pământ în care să-și îngroape soția pentru că făgăduința lui Dumnezeu era că urmașii lui vor stăpâni țara. Din același motiv insistă el acum ca Isaac să nu se stabilească în afara Țării Promise (Geneza 24:7). De asemenea, gestul lui Isaac de a o duce pe soția lui în cortul mamei sale și observația că Rebeca l-a mângâiat pe Isaac „pentru pierderea mamei sale” (Geneza 24:67) trimite înapoi la moartea Sarei și, implicit, la durerea lui Isaac pricinuită de moartea mamei lui.
Acest fragment este plin de rugăciuni și împliniri ale rugăciunilor și este bogat în lecții despre providența lui Dumnezeu și libertatea omului. Se deschide cu rugăciunea lui Avraam, care, prin juruința „pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului” (Geneza 24:3), este mai întâi de toate o recunoaștere că Dumnezeu este Creatorul (Geneza 1:1; 14:19), având o legătură directă cu urmașii lui Avraam, inclusiv cu Însuși Mesia.
Faptul că îi amintește pe „Îngerul Său” și pe „Domnul, Dumnezeul cerului” (Geneza 24:7) face trimitere la Îngerul Domnului care a venit din cer ca să-l salveze pe Isaac de la înjunghiere (Geneza 22:11). Dumnezeul care controlează universul, Îngerul Domnului care a intervenit pentru a-l salva pe Isaac, va călăuzi întreg procesul căsătoriei.
Avraam lasă totuși loc pentru posibilitatea ca femeia să nu răspundă la chemarea lui Dumnezeu. Oricât de puternic este, Dumnezeu nu îi forțează pe oameni să-L asculte. Deși planul Său pentru Rebeca este ca ea să-l urmeze pe Eliezer, Rebeca are libertatea de alegere.
Așadar, vedem aici exemplificat din nou marele mister al modului în care Dumnezeu ne-a dat nouă, oamenilor, liberul-arbitru, libera alegere, o libertate pe care El nu o va încălca. (Dacă ar face-o, nu s-ar mai numi alegere liberă.) Totuși, în ciuda realității voinței libere și a multor alegeri îngrozitoare pe care oamenii le fac pe baza acestei libertăți, putem să avem în continuare încredere că, în cele din urmă, dragostea și bunătatea lui Dumnezeu vor triumfa.
De ce este mângâietor să știm că, deși nu toate lucrurile se întâmplă din voia lui Dumnezeu, El deține încă controlul? De exemplu, cum ne dovedește acest lucru profeția din Daniel 2?
Post-ul [miercuri, 18 mai] O soție pentru Isaac apare prima dată în Studiu Biblic.
