[marți, 15 martie] „Voi clătina cerurile și pământul”
După ce descrie adunarea de sărbătoare care are loc în ceruri, Pavel îi avertizează pe cititori că trebuie să fie atenți la vocea lui Dumnezeu fiindcă Dumnezeu va mai clătina „încă o dată nu numai pământul, ci și cerul” (Evrei 12:26). Pavel spune că, deși Isus a fost întronat în ceruri, mântuirea noastră încă nu s-a finalizat. Trebuie să fim atenți deoarece încă trebuie să aibă loc un eveniment important.
3. Cu ce scop clatină Dumnezeu cerurile și pământul? Ce înseamnă acest lucru? Compară Hagai 2:6-9,20-22; Psalmii 96:9,10; 99:1 și Evrei 12:26,27.
Hagai 2:6-9
„6 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Încă puţină vreme şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul; 7 voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor. 8 Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor. 9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor, şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor’.”
Hagai 2:20-22
„20 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel: 21 „Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: ‘Voi clătina cerurile şi pământul; 22 voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ şi unul va pieri ucis de sabia altuia”.
Psalmii 96:9,10
„9 Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! 10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate”.
Psalmii 99:1
„Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină”.
Evrei 12:26,27
„26 al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul”. 27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină”.
În Vechiul Testament, clătinarea pământului este o imagine obișnuită pentru prezența lui Dumnezeu, care Se arată pentru a-Și elibera poporul. Când Debora și Barac au luptat împotriva lui Sisera, Dumnezeu a luptat din ceruri pentru ei (Judecătorii 5:20). Acest moment este descris ca un cutremur puternic, ca o zguduire a pământului și a munților datorită prezenței lui Dumnezeu (Judecătorii 5:4,5). Întâlnim această imagine pe parcursul Vechiului Testament atunci când Dumnezeu Se arată ca să-i elibereze pe cei apăsați (Psalmii 68:7,8; 60:2; 77:17,18). Astfel, zguduirea, sau clătinarea, semnala judecata lui Dumnezeu în timp ce El Își afirma autoritatea peste popoarele de pe pământ. Profeții au prezis că acest lucru avea să se întâmple în ziua Domnului (Isaia 13:13; 24:18-23).
În cartea Evrei, „clătinarea” cerurilor și a pământului face referire la nimicirea vrăjmașilor lui Dumnezeu. El a promis acest lucru cu ocazia întronării lui Isus, când I-a zis: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale” (Evrei 1:13). Așadar, Isus l-a învins pe dușman (Evrei 2:14-16) și a fost așezat pe tron ca Împărat (Evrei 1:5-14), dar vrăjmașii nu au fost încă nimiciți (Evrei 10:11-14; 1 Corinteni 15:23-25).
Dumnezeu îi va nimici în viitor, când va clătina cerurile și pământul. Astfel, clătinarea cerurilor și a pământului înseamnă distrugerea puterilor pământești care persecută poporul lui Dumnezeu și, mai important, ea înseamnă distrugerea puterilor răului (Satana și îngerii lui), care se află în spatele puterilor pământești și le controlează.
De ce promisiunea că, într-o zi, se va face dreptate și că răul care predomină atât de mult în lumea noastră va fi distrus este plină de speranță pentru noi toți, în special pentru cei care au suferit în mod direct din cauza celui rău?
Post-ul [marți, 15 martie] „Voi clătina cerurile și pământul” apare prima dată în Studiu Biblic.