[luni, 14 martie] V-ați apropiat de Dumnezeu, Judecătorul tuturor

 

 

2. Citește Evrei 12:23. Dacă este o sărbătoare, de ce Dumnezeu este descris ca judecător? Cum poate un judecător să fie parte din atmosfera de sărbătoare sau să reprezinte rațiunea din spatele acelei sărbători? Citește și Daniel 7:9,10,13-22.

 

Evrei 12:23

„…de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,…”

 

Daniel 7:9,10

„9 Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile”.

 

Daniel 7:13-22

„13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: 17 ‘Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. 18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’ 19 În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea – 20 şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21 Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia”.

 

Sărbătoarea descrisă în Evrei 12:22-24 face aluzie la o judecată viitoare. Dumnezeu, judecătorul, prezidă judecata în cadrul căreia sunt folosite niște cărți, iar rezultatul ei este acela că poporul lui Dumnezeu primește împărăția (Evrei 12:28).

 

Scena aceasta evocă marea judecată preadventă descrisă în Daniel 7, în care Dumnezeu, Cel „Îmbătrânit de zile” (Daniel 7:9), stă pe un tron ca niște flăcări de foc și este înconjurat de „zece mii de ori zece mii” de îngeri (Daniel 7:10). Cărțile sunt deschise (Daniel 7:10) și judecata se ține în favoarea „sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:22), care „au luat în stăpânire împărăția” (Daniel 7:22).

 

În mod similar, Evrei 12:22-29 descrie o scenă de judecată care are loc pe muntele Sion, Ierusalimul ceresc, unde Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, este înconjurat de „zecile de mii” de îngeri. Și această scenă este caracterizată de prezența focului (Evrei 12:29). Ea include niște cărți, deoarece sfinții sunt „scriși” în ele (Evrei 12:23), ceea ce presupune o judecată favorabilă pentru sfinți.

 

Isus este în centrul scenei (Evrei 12:24). În Evrei 2, El a fost descris ca fiind Fiul omului, cel care a fost „încununat cu slavă și cu cinste” după ce a gustat „moartea pentru toți” (Evrei 2:9). Potrivit Evrei 2:10, „fiul omului” (vezi Evrei 2:6) a suferit ca să poată aduce „pe mulți fii la slavă”, adică pentru ca mulți credincioși să poată fi și ei încununați „cu slavă și cu cinste”. „Fiul” i-a adus pe cei credincioși în Sion, în Ierusalimul ceresc, în virtutea binecuvântărilor noului legământ (Evrei 12:22-24), unde li se promite că vor primi împărăția (Evrei 12:28).

 

Prin urmare, judecata este o veste bună pentru cei credincioși, pentru că se desfășoară în favoarea lor. Ea le face dreptate. Este o judecată în cadrul căreia este înfrânt adversarul lor, balaurul, cel care se află în spatele fiarelor înfricoșătoare care i-au persecutat în trecut (Daniel 7) și care va face același lucru și în viitor (Apocalipsa 13).

 

Cum ne ajută ceea ce am studiat astăzi să înțelegem că judecata lui Dumnezeu din soliile celor trei îngeri este „o veste bună” (Apocalipsa 14:6,7; compară cu Deuteronomul 32:36; 1 Cronici 16:33-35)?

 

 

Post-ul [luni, 14 martie] V-ați apropiat de Dumnezeu, Judecătorul tuturor apare prima dată în Studiu Biblic.