[luni, 13 decembrie] A căuta la fața omului
În Deuteronomul 10, Moise povestește istoria lui Israel și din nou folosește acele întâmplări pentru a îndemna poporul la credincioșie.
2. Care este mesajul esențial adresat poporului în versetele următoare și de ce este el relevant pentru biserica lui Dumnezeu de astăzi?
Deuteronomul 10:17-19
„17 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului”.
Expresia „care nu caută la fața oamenilor” este tradusă dintr-o figură de stil ebraică a cărei semnificație literală este: El nu „ridică fața omului ca să se uite la el”. Se crede că expresia deriva dintr-un cadru juridic în care, în instanță, judecătorul sau regele vedea fața celui judecat și, pe baza statutului acestuia (o persoană importantă sau cineva nesemnificativ), emitea un verdict. Aici, în Deuteronomul, implicația este că Domnul nu îi tratează pe oameni în felul acesta, în ciuda puterii și a autorității Sale supreme. El este drept cu fiecare om, indiferent de statutul lui. Desigur, acest adevăr a fost descoperit în viața lui Isus și în modul în care El i-a tratat chiar și pe cei mai disprețuiți din societate.
3. Cum se inspiră textele de mai jos din Deuteronomul 10:17?
Faptele 10:34
„Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor…”
Romani 2:11
„Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului”.
Galateni 2:6
„Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic”.
Efeseni 6:9
„Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului”.
Coloseni 3:25
„Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului”.
Oricât de variate ar fi circumstanțele în fiecare dintre aceste referințe (în Efeseni, Pavel le spune stăpânilor să fie atenți la modul în care se poartă cu sclavii; în Romani, el spune că, atunci când vine vorba despre mântuire și condamnare, nu există nicio diferență între evrei și neamuri), toate fac referire laDeuteronomul și la ideea că Dumnezeu „nu se uită la fața omului”. Și dacă El nu face astfel, cu siguranță nici noi nu ar trebui să facem.
Putem vedea o descoperire a Evangheliei în special în modul în care Pavel folosește Deuteronomul în Romani: toți suntem ființe căzute, care avem nevoie de harul salvator al lui Dumnezeu. Și vestea bună este că, indiferent de statutul nostru, tuturor ne este oferită mântuirea în Isus Hristos.
Cât de des, chiar în mod subtil, „te uiți la fața oamenilor” și de ce crucea ne arată cât este păcătoasă atitudinea aceasta?
Post-ul [luni, 13 decembrie] A căuta la fața omului apare prima dată în Studiu Biblic.
