[luni, 22 noiembrie] Căutați-Mă și Mă veți găsi

 

 

În Biblie putem găsi dovezi ale preștiinței lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, El știe mai dinainte tot ce se va întâmpla. Fie că este vorba de imperiile lumii care se ridică și se prăbușesc (Daniel 7) sau de acțiunile individuale ale oamenilor, doar cu câteva ore înainte ca acestea să aibă loc – „«Adevărat îți spun», i-a zis Isus, «că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori»” (Matei 26:34) –, Domnul cunoaște sfârșitul de la început. Preștiința Lui, chiar și despre alegerile noastre libere, nu are nicio legătură cu
libertatea acelor alegeri.

 

Astfel, Domnul știa, chiar înainte de a-i aduce pe copiii lui Israel în țară, ce aveau să facă odată ajunși acolo.

 

2. Ce a spus Domnul că vor face copiii lui Israel după ce aveau să intre în țara care le fusese promisă?

 

Deuteronomul 4:25-28

„25 Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi, 26 iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot. 27 Domnul vă va împrăştia printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul. 28 Şi acolo veţi sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă”.

 

În versetele de dinainte, Domnul le spune în mod specific să nu-și facă idoli și să nu se închine lor (Deuteronomul 4:15-20). Și totuși, următoarele versete spun, în mare măsură, că făurirea idolilor și închinarea la ei este exact ceea ce ei urmează să facă, în ciuda tuturor avertizărilor. Să observăm că, în Deuteronomul 4:25, Moise spune clar că aceasta nu se va întâmpla imediat. După tot ce tocmai trăiseră, era puțin probabil să cadă în idolatrie chiar atunci. Totuși, de-a lungul timpului, după aproximativ o generație, tendința de „a uita” (Deuteronomul 4:9) ce făcuse Domnul pentru ei și ce îi avertizase avea să-i determine să facă exact ce fuseseră avertizați să nu facă.

 

3. Ce spune Domnul în versetele următoare că va face pentru ei, în această situație particulară?

 

Deuteronomul 4:29-31

„29 Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 30 Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui, 31 căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi”.

 

Harul lui Dumnezeu este uimitor. Chiar și după ce ei se vor deda răului abominabil al idolatriei, chiar și după ce își vor primi răsplata cuvenită pentru păcatele lor, dacă se vor întoarce la Domnul, El îi va ierta și îi va reabilita. Pe scurt, dacă vor alege de bunăvoie să se pocăiască, El le va accepta pocăința.

 

Verbul folosit în Deuteronomul 4:30 este „a se întoarce”. Aceasta înseamnă că ei vin înapoi la Domnul, unde ar fi trebuit să fie tot timpul. Termenul ebraic teshuvah, din aceeași rădăcină cu verbul „a se întoarce”, înseamnă „pocăință”.

 

Astfel, în esență, orice altceva ar implica pocăința, ea este o întoarcere la Dumnezeu după ce am fost separați de El din cauza păcatelor noastre.

 

 

Post-ul [luni, 22 noiembrie] Căutați-Mă și Mă veți găsi apare prima dată în Studiu Biblic.