[marți, 9 noiembrie] Lᵉtov Lak

 

 

Scepticii, adică acei oameni care caută motive să respingă Biblia, arată deseori cu satisfacție spre unele cuvinte tari ale lui Dumnezeu care apar în Vechiul Testament. Ideea lor este că Dumnezeul Vechiului Testament a fost dur, răzbunător și meschin, mai ales în contrast cu Isus. Acesta nu este un argument nou, dar este la fel de defectuos în timpul nostru cum a fost și la vremea când a fost menționat pentru prima dată, cu secole în urmă.

 

De nenumărate ori, Vechiul Testament Îl prezintă pe Domnul ca fiind plin de dragoste și de grijă pentru poporul Său din vechime și dorind doar ce era cel mai bine pentru el. Această dragoste se vede clar în cartea Deuteronomul.

 

4. Care este contextul imediat al versetelor următoare? Ce a simțit Dumnezeu față de poporul Lui, chiar și după ce acesta a păcătuit? Ce ne învață aceasta despre har?

 

Deuteronomul 10:1-15

„În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine, pe munte; fă şi un chivot de lemn. 2 Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat şi să le pui în chivot.’ 3 Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână. 4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, şi Domnul mi le-a dat. 5 M-am întors apoi şi m-am pogorât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. 6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei. 7 Apoi, de acolo au pornit la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape. 8 În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. 9 De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău. 10 Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească. 11 Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.’ 12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit? 14 Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. 15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi”.

 

Harul și dragostea lui Dumnezeu pentru Israel emană din aceste texte. Observă în mod particular versetele 12 și 13. În realitate, aici este o frază lungă, o întrebare la care este simplu de răspuns: Ce altceva îți cer Eu, Domnul, să faci, decât […] să umbli în căile Mele, să Mă iubești, să Îmi slujești și să păzești legile Mele pentru binele tău?

 

În tot acest verset, în ebraică, Domnul Se adresează la singular („îți”, „să faci”, „să umbli”, „să iubești”, „să păzești”, „tău”). Cu toate că mesajul lui Dumnezeu este, cu siguranță, pentru întregul popor, la ce ar folosi cuvintele Lui dacă fiecare om, în mod individual, nu le-ar asculta? Întregul nu este mai bun decât suma părților lui. Domnul îi vorbește lui Israel ca națiune adresându-i-Se însă în mod individual, „unu-la-unu”.

 

Nu putem uita nici finalul versetului 13: să păzești aceste lucruri lᵉtov lak, adică „pentru bine tău”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi poruncește poporului să asculte pentru că este în interesul lui să facă așa. Dumnezeu i-a făcut, Dumnezeu îi susține, Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru ei și El dorește pentru ei acest bine suprem. Ascultarea față de Legea Lui, de Cele Zece Porunci, va fi doar în beneficiul lor.

 

De multe ori Legea a fost comparată cu un gard împrejmuitor, cu un zid de protecție și, rămânând dincoace de zid, copiii lui Dumnezeu sunt protejați de o mulțime de rele care, altminteri, i-ar copleși și nimici.

 

Cum putem vedea în viața noastră că ascultarea de Legea lui Dumnezeu este, într-adevăr, pentru „binele nostru”?

 

 

Post-ul [marți, 9 noiembrie] Lᵉtov Lak apare prima dată în Studiu Biblic.