[joi, 9 septembrie] Cucerirea unei cetăți cerești

 

 

Dezvoltarea logică a ideilor principale din Evrei 4 devine în mod deosebit clară când citim Evrei 4:8-11. Iosua nu i-a dat odihnă lui Israel. În consecință, din moment ce Dumnezeu nu minte, trebuie să fie o altă „odihnă” care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Acest grup nu este alcătuit exclusiv din credincioși evrei. El îi include pe toți aceia care L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor personal.

 

7. Citește Galateni 3:26-29 și observă care sunt trăsăturile poporului legământului lui Dumnezeu după evenimentele de la cruce. Ce înseamnă că „nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici parte bărbătească, nici femeiască” în contextul în care scrie Pavel?

 

Galateni 3:26-29

„26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. 27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. 29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă”.

 

Uneori, Evrei 4 a fost folosit pentru a sublinia importanța Sabatului zilei a șaptea, în timp ce alții l-au folosit pentru a pune în discuție valabilitatea acestei odihne de Sabat, în lumina faptului că există o altă odihnă (de la sfârșitul timpului). Niciuna dintre poziții nu reflectă bine textul biblic. În schimb, textul sugerează că această concentrare din timpul sfârșitului asupra odihnei speciale a lui Dumnezeu a fost prezentă de la Creațiune și că celebrarea odihnei de Sabat oferă o mică pregustare săptămânală a odihnei de la sfârșitul timpului. De fapt, evreii au înțeles Sabatul ca fiind un mic precursor al „lumii care urmează să vină” (‚olam haba’).

 

Odihna „ca de Sabat” care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu și care este un ecou al odihnei lui Dumnezeu din primul Sabat al istoriei pământului înseamnă că ne putem opri din lucrările noastre și putem avea încredere că El Își va împlini promisiunea de a ne mântui.

 

Contrar argumentelor aduse de unii exegeți, contextul nu susține ideea că porunca despre Sabat fusese împlinită în odihna mântuirii pe care a adus-o Isus, făcând nenecesară pentru creștini ascultarea de ea. Odihna supremă care ni se promite prin ce a făcut Hristos pentru noi nu înlocuiește Sabatul biblic al zilei a șaptea; dimpotrivă, îl întărește.

 

Într-o lume care pune preț nespus de mult pe oamenii care se realizează prin propriile puteri, pe munca asiduă și pe oamenii ambițioși, de succes, a ne odihni în Isus și a avea încredere că harul Său este suficient pentru a ne salva și a ne transforma constituie, într-adevăr, un concept anticultural.

 

Cum îi poți ajuta pe ceilalți să găsească odihna în Isus atunci când se gândesc că păcatele lor sunt prea grele, că inimile lor nu se pot schimba și că sunt un caz cu adevărat fără speranță? Ce referință biblică ai împărtăși cu ei?

 

 

Post-ul [joi, 9 septembrie] Cucerirea unei cetăți cerești apare prima dată în Studiu Biblic.