[vineri, 10 septembrie] Un gând de încheiere

 

 

„Nu suntem întotdeauna dispuși să venim la Isus cu încercările și cu dificultățile noastre. Adesea, ne vărsăm sufletul cu problemele lui înaintea urechilor omenești, le spunem necazurile noastre acelora care nu ne pot ajuta și neglijăm să-I încredințăm totul lui Isus, care este în stare să schimbe calea plină de durere în cărări de bucurie și de pace. Tăgăduirea și sacrificiul de sine aduc slavă și biruință crucii. Făgăduințele lui Dumnezeu sunt foarte prețioase. Noi trebuie să studiem Cuvântul Său, dacă vrem să cunoaștem voia Sa. Dacă sunt atent studiate și puse în practică prin ascultare, cuvintele inspirației vor conduce pașii noștri pe o cărare netedă, pe care vom putea umbla fără să ne poticnim. O, dacă toți, predicatori și membri, ar aduce poverile și frământările lor la Isus, care așteaptă să-i primească și să le dea pace și odihnă! El nu îi va părăsi niciodată pe cei care își pun încrederea în El.” — Ellen G. White, „The Signs of the Times”, 17 martie 1887, p. 161

 

„Cea mai bună pregătire pe care o puteți face pentru a doua venire a lui Hristos este să vă odihniți cu o credință neclintită în măreața mântuire pe care ne-a adus-o la prima Sa venire.” – Idem, ”Our High Calling”, p. 368

 

 

Post-ul [vineri, 10 septembrie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.