[luni, 2 august] Alegerea unei noi direcții

 

 

Iosif ia cu el durere, relații complicate și anxietate în timp ce călătorește spre Egipt, unde urma să fie vândut ca sclav. Nu a fost deloc o călătorie tihnită, în timp ce își înghițea lacrimile.

 

„Între timp, Iosif și cei ce l-au cumpărat se aflau pe drumul spre Egipt. Pe când caravana călătorea spre miazăzi, către hotarele Canaanului, băiatul a putut zări în depărtare colinele printre care se aflau și corturile tatălui său. El a plâns amar, gândindu-se la tatăl său iubitor, în singurătatea și durerea lui. Din nou i-a venit în minte scena de la Dotan. I-a văzut pe frații săi plini de mânie și a simțit privirile lor furioase ațintite asupra lui. Cuvintele înțepătoare și insultătoare, cu care ei au răspuns rugăminților lui disperate, răsunau în urechile lui. Cu inima tremurândă, privi înainte, spre viitor. Ce schimbare avusese loc în situația lui – de la poziția sa de fiu preaiubit la aceea de sclav disprețuit și neajutorat! Singur și fără prieteni, care avea să-i fie soarta în țara străină în care era dus? Pentru un timp, Iosif căzu pradă unei dureri și unei groaze nestăpânite. […]

 

În situația aceasta, gândul i s-a îndreptat spre Dumnezeul tatălui său. În copilărie, el fusese învățat să-L iubească și să se teamă de El. Adesea, în cortul tatălui său, el ascultase istorisirea visului pe care Iacov îl avusese când fugise în exil. […] Toate aceste lecții prețioase îi veneau acum cu putere în minte. Iosif credea că Dumnezeul părinților săi va fi și Dumnezeul lui. Atunci și acolo, el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu și s-a rugat ca Păzitorul lui Israel să fie cu el în țara exilului său.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, pp. 213–214 (subliniere adăugată)

 

Unele culturi accentuează rolul pe care îl are comunitatea asupra individului, în timp ce altele sunt înclinate să accentueze rolul individului asupra comunității. Deși în Scriptură găsim un echilibru între cele două, e limpede că există atât o chemare personală, cât și una colectivă la angajament față de Dumnezeu. Iosif începe să găsească liniște în relațiile sale prin luarea unei hotărâri personale de a-L urma pe Dumnezeu.

 

3. Ce ne învață următoarele versete despre angajamentul nostru personal?

 

Deuteronomul 4:29

„Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău”.

 

Iosua 24:15

„Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

 

1 Cronici 16:11

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!”

 

Psalmii 14:2

„Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu”.

 

Proverbele 8:10

„Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump”.

 

Ca să găsim odihnă, fiecare dintre noi trebuie să ia o hotărâre personală de a-L urma pe Dumnezeu. Chiar dacă străbunii noștri au fost niște uriași din punct de vedere spiritual, credința și spiritualitatea lor nu se transmit genetic. Relația cu Dumnezeu se dezvoltă doar prin experiență directă, personală, nu printr-una de împrumut.

 

 

Post-ul [luni, 2 august] Alegerea unei noi direcții apare prima dată în Studiu Biblic.