[marți, 27 iulie] „Căci Eu sunt blând și smerit cu inima”





 

 

Blândețea este o calitate subestimată în ziua de azi. Smerenia este luată în râs. Rețelele sociale ne învață să acordăm atenție la ce este gălăgios, zgomotos, ciudat, sălbatic și bombastic. Cu adevărat, prea multe dintre standardele lumii se află în opoziție cu ceea ce Dumnezeu consideră a fi important și de valoare!

 

„Cunoașterea adevărului nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, ci de sinceritatea scopului și de simplitatea și fervoarea unei credințe care se bazează pe ajutorul lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu se apropie de toți cei ce caută călăuzirea divină într-un spirit de umilință. Ei primesc Duhul Sfânt pentru a le dezvălui comorile adevărului.” – Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, p. 59

 

4. Cum ai defini blândețea și smerenia pe baza acestor texte?

 

Matei 5:5

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!”

 

1 Petru 3:4

„…ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu”.

 

Isaia 57:15

„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite”.

 

În 2 Corinteni 10:1, Pavel vorbește despre „blândețea și bunătatea lui Hristos”. Blândețea și smerenia nu sunt descrieri ale unui om naiv sau ușor de amăgit, ale unor persoane care nu pot rămâne ferme pe poziție. Isus nu a căutat conflictul și deseori l-a evitat pentru că misiunea Lui nu se împlinise încă (Ioan 4:1-3). Dar, când momentul confruntării a sosit, El a înfruntat-o cu mult curaj. Și totuși, în același timp, Isus a vorbit cu bunătate. De exemplu, vaiurile rostite de El cu privire la Ierusalim chiar înainte de cruce nu au fost blesteme, ci imagini ale unui viitor catastrofic, descrise în cuvinte pline de lacrimi (Luca 19:41-44).

 

În Noul Testament, Isus este deseori descris ca fiind un al doilea Moise. El vorbește de pe un munte, unde expune principiile Împărăției Sale (Matei 5:1). Oferă hrană unei mari mulțimi printr-o minune (Matei 14:13-21). Numeri 12:3 îl descrie pe Moise ca fiind „blând”, un aspect care se regăsește în Matei 11:29. Oamenii care sunt martori ai hrănirii celor cinci mii exclamă cu uimire: „Cu adevărat, aceste este prorocul mult așteptat în lume” (Ioan 6:14) – o trimitere la Deuteronomul 18:15 și la rolul de proroc al lui Moise. Smerenia și blândețea lui Isus le întrec în mod evident pe cele ale lui Moise. El este Mântuitorul nostru divin. Deși Moise s-a oferit pe sine ca să-și salveze poporul (Exodul 32:32),
moartea lui nu ar fi realizat nimic, deoarece Moise era el însuși un păcătos care avea nevoie de un Mântuitor. Deși putem învăța de la Moise și din istoria vieții lui, nu putem găsi salvare în el. Noi avem nevoie de un Mântuitor care să ne reprezinte, să stea în locul nostru nu doar ca un Mijlocitor, ci și ca Înlocuitor al nostru. Numai Dumnezeu atârnat pe cruce ca Purtător al păcatului ne poate salva de urmările legale pe care păcatele noastre le atrag după ele.

 

 

Post-ul [marți, 27 iulie] „Căci Eu sunt blând și smerit cu inima” apare prima dată în Studiu Biblic.