[luni, 15 martie] Cine este iertat?

 

 

Isaia 59 prezintă un tablou înspăimântător al problemei păcatului. Din fericire, Biblia prezintă și speranța răscumpărării.

 

Prima întrebare este: Câți dintre noi au păcătuit? Biblia spune clar: Noi toți! Prin urmare, răscumpărarea se întemeiază pe iertare (Ieremia 31:34). Pavel spune același lucru. Toți au păcătuit, așadar nu este nicio deosebire în această privință. Cei care sunt socotiți neprihăniți sunt considerați astfel doar pentru că ei primesc, prin credință, darul neprihănirii lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus (Romani 3:9-20,22).

 

3. Ce ne spun versetele de mai jos despre cum suntem salvați? Ce speranță ar trebui să ne ofere ele în legătură cu judecata?

 

Romani 3:21-24

„21 Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – 22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus”.

 

Mulți cred că, la judecată, întrebarea este: Cine a păcătuit? Toți au păcătuit. Dar întrebarea este: Cine este iertat? Dumnezeu este drept când socotește neprihănit „pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:26). La judecată, întrebarea decisivă este: Cine a primit și primește iertarea prin credința în Isus?

 

Este adevărat că suntem judecați după fapte, dar nu în sensul că faptele ne mântuiesc. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci credința ar fi zadarnică (Romani 4:14). Însă faptele dovedesc dacă am fost cu adevărat mântuiți (Iacov 2:18).

 

4. De ce nu ne pot mântui faptele, nici acum, nici la judecată?

 

Romani 3:20,22

„20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

22 …şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire”.

 

Faptele bune, ascultarea de Lege, nu pot să mântuiască. Scopul Legii într-o lume păcătoasă nu este de a salva, ci de a arăta păcatul. Însă „credința care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6), dragoste pusă în inimă de Duhul lui Dumnezeu (Romani 5:5), dovedește că omul crede în Isus (Iacov 2:26).

 

Faptele sunt manifestarea credinței mântuitoare. Deci adevărata credință este exprimată printr-o supunere zilnică față de Domnul, dovedită prin ascultarea de Lege. La judecată, Dumnezeu folosește faptele ca dovezi ale credinței pentru ființele care nu pot citi gândurile așa ca El. Dar, pentru omul convertit, atunci când viața lui este întărită de Isus și de Duhul sfânt, doar faptele care vin în urma convertirii sunt relevante la judecată. Viața de păcat de dinaintea convertirii a fost deja spălată prin sângele Mielului (Romani 6).

 

 

Post-ul [luni, 15 martie] Cine este iertat? apare prima dată în Studiu Biblic.