[joi, 4 februarie] Triumful final al copiilor lui Dumnezeu

Jesuss r Studii Majori



 

 

Aceste patru capitole din Isaia descriu înfrângerea finală a dușmanilor lui Dumnezeu și eliberarea poporului Său.

 

5. În ce se aseamănă descrierea lui Isaia despre pustiirea pământului (Isaia 24) cu descrierea lui Ioan despre evenimentele legate de cei o mie de ani care urmează după a doua venire a lui Isus (Apocalipsa 20)?

 

Isaia 24

„Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; 2 cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca şi celui căruia îi este dator. 3 Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. 4 Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5 căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! 6 De aceea, mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7 Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. 8 A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9 Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11 Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. 12 Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate. 13 Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14 Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. 15 „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” 16 De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. 17 Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! 18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului! 19 Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20 pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. 22 Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. 23 Luna va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui”.

 

Apocalipsa 20

„Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. 2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 3 L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. 4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. 5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. 7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat 8 şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. 9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. 10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. 11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc”.

 

La fel ca în capitolele 13 și 14 din Isaia, aspecte ale Babilonului literal se aplică și la puteri de mai târziu, iar „împăratul Babilonului” reprezintă unirea dintre conducătorii omenești cu mintea diabolică din spatele lor, Satana însuși. Așadar, mesajul că Babilonul a căzut (Isaia 21:9) poate fi repetat și mai târziu (Apocalipsa 14:8; 18:2); Satana va fi nimicit după a doua venire a lui Isus (Apocalipsa 20:10). În timp ce distrugerea Babilonului literal a fost o judecată a „zilei Domnului” (Isaia 13:6,9), o altă „zi mare și înfricoșată” este pe punctul de a veni (Ioel 2:31; Maleahi 4:5; compară cu Țefania 1:7).

 

Viziunea lui Isaia este prezentată prin intermediul unor situații care îi sunt cunoscute, și anume vremea când „luna va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim” (Isaia 24:23). Fără îndoială, Isaia a crezut că viziunea se aplică Ierusalimului pe care îl cunoștea, dar Apocalipsa explică faptul că ea va fi împlinită de fapt în Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2,23).

 

6. Îi nimicește Dumnezeu cu adevărat pe cei nelegiuiți?

Isaia 28:21 

„Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim şi Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit”.

 

Lucrarea lui Dumnezeu de nimicire este numită „lucrarea Lui ciudată”, pentru că El nu Se bucură să o aducă la îndeplinire. Este adevărat că păcatul poartă în el semințele autodistrugerii (Iacov 1:15). Dar, deoarece Dumnezeu are puterea supremă asupra vieții și a morții și El stabilește vremea, locul și modul în care are loc distrugerea finală (Apocalipsa 20), nu are niciun sens să susținem că El va pune capăt blestemului păcatului într-un mod pasiv, îngăduind doar ca principiul de cauză-efect să-și urmeze cursul natural.

 

Care este acel singur lucru pe care îl putem face dacă vrem ca și noi să fim între biruitori? (Proverbele 3:5-7; Romani 10:9)

 

 

Post-ul [joi, 4 februarie] Triumful final al copiilor lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.