[duminică, 20 decembrie] Starea celor morți

cemetery1 Studii Majori



 

 

În secolul al XVII-lea, Blaise Pascal medita asupra stării umanității. Un lucru era foarte clar pentru el: oricât de mult ar fi trăit un om (și pe atunci oamenii nu trăiau chiar așa mult) și indiferent dacă a dus o viață bună (și viața nu era nici prea roz atunci), mai devreme sau mai târziu avea să moară.

 

Mai mult, orice ar fi venit după moarte ar fi durat mult mai mult, un timp infinit de lung față de intervalul de viață de pe pământ care precede moartea. Astfel, pentru el, lucrul cel mai logic pe care un om ar putea sau ar trebui să-l descopere este ce soartă îi așteaptă pe cei care mor. Și a fost uimit să vadă oameni care se agitau pentru pierderea funcției sau pentru o insultă imaginară adusă orgoliului personal, dar nu dădeau nicio atenție la ce se va întâmpla după ce vor muri. Pascal a gândit bine. Iată de ce Biblia vorbește atât de mult despre făgăduința făcută celor care au găsit mânuirea în Isus și făgăduința cu privire la ce îi așteaptă în viitor.

 

1. Ce speranță ne este dată în textele de mai jos?

 

Ioan 6:54

„Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”.

 

Ioan 3:16

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

 

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

 

Ioan 6:40

„Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

 

1 Ioan 5:13

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică”.

 

1 Timotei 1:16

„Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică”.

 

Iuda 1:21

„…ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică”.

 

Tit 3:7

„…pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice”.

 

Viața veșnică are sens în lumina jertfei lui Isus. În lumina ei, nimic altceva nu mai contează. Faptul că Acela care este Creatorul universului, care „a făcut și veacurile” (Evrei 1:2), Cel în care „avem viața, mișcarea și ființa” (Faptele 17:28), Dumnezeu, a trebuit să Se întrupeze și să moară în acel trup – toate acestea pentru ce? Ca să putrezim ca un animal omorât pe stradă de vreo mașină?

 

Noul Testament este plin de făgăduințe despre viața veșnică, deoarece doar veșnicia garantează restaurarea. Un milion de ani, chiar un miliard, s-ar putea să nu aibă suficiente momente fericite care să șteargă răul.

 

Pascal avea dreptate: timpul nostru aici este atât de limitat în contrast cu ce va veni. Ce greșeală ar fi să nu fim pregătiți pentru veșnicia care ne așteaptă!

 

De ce crezi că unii oameni manifestă indiferență față de ceea ce se întâmplă după moarte?

 

 

Post-ul [duminică, 20 decembrie] Starea celor morți apare prima dată în Studiu Biblic.