[joi, 17 septembrie] Apelul final al lui Dumnezeu

7. Ce învățăm din următoarele versete despre Babilonul spiritual?

 

Apocalipsa 14:8

„Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!””

 

Apocalipsa 17:3-6

„3 Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă şi avea şapte capete şi zece coarne. 4 Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. 5 Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”. 6 Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare”.

 

Apocalipsa 18:1-4

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”

 

În cartea Apocalipsa, termenul „Babilon” se referă la un sistem religios fals întemeiat pe fapte omenești, tradiții întocmite de om și doctrine false. El ridică în slăvi ființele umane și neprihănirea lor mai presus de Isus și de viața Sa fără păcat. El așază poruncile învățătorilor religioși omenești deasupra poruncilor lui Dumnezeu. Babilonul a fost centrul idolatriei, al închinării la soare și al falsei învățături despre nemurirea sufletului. Acest sistem religios fals a integrat în mod subtil în închinare multe dintre practicile religioase ale Babilonului antic. Solia lui Dumnezeu despre zilele din urmă pentru planeta noastră muribundă este mesajul lui Isus și al neprihănirii Sale. Este apelul Cerului: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare!… Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu” (Apocalipsa 18:2,4). În mod providențial, Dumnezeu a ridicat Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea pentru a vesti solia lui Hristos în toată plinătatea ei. A-L preamări pe Isus înseamnă să înălțăm învățăturile Sale. Înseamnă să-L proclamăm pe Cel care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6) și să demascăm rătăcirile Babilonului în contrast cu adevărurile lui Isus.

 

8. Cum este evidențiat contrastul între cele două tipuri de închinare?

 

Apocalipsa 14:7,9-11

„7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!””

„9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

 

Apocalipsa 14 descrie două tipuri de închinare – închinarea adusă lui Dumnezeu și închinarea la fiară. Ele sunt corelate și cu ziua de închinare – cea hotărâtă de Dumnezeu, adevăratul Sabat, și înlocuitorul acestuia, sau sabatul contrafăcut. Sabatul reprezintă odihna, certitudinea și siguranța pe care le avem în Hristos, Creatorul, Răscumpărătorul și Împăratul nostru care stă vină. Ziua contrafăcută reprezintă substitutul fals și omenesc care se întemeiază pe rațiunea umană și pe decretele întocmite de om.

 

Citește Apocalipsa 14:12. Ce spune textul, ținând seamă de cele relatate înainte? Cum sunt descoperite în text Legea și harul și ce ar trebui să ne învețe aceasta despre faptul că ele sunt două aspecte inseparabile ale Evangheliei?

 

 

Post-ul [joi, 17 septembrie] Apelul final al lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.