[luni, 13 iulie] O lecţie greu de acceptat
Exemplificându-le ce înseamnă să-l vadă pe fiecare om dintr-o perspectivă nouă, Isus i-a învățat pe ucenici cum să-i vadă pe oameni prin ochii Cerului. Viziunea lui despre oameni era revoluționară. El îi vedea nu așa cum erau ei, ci cum puteau deveni. În toate interacțiunile Lui cu oamenii, El i-a tratat cu demnitate și respect. Deseori Și-a surprins ucenicii prin modul în care Se purta cu oamenii. Acest lucru este adevărat în special în interacțiunea Sa cu samariteanca.
Biblia de studiu arheologică face următoarea constatare interesantă despre relația dintre iudei și samariteni: „Ruptura dintre samariteni și iudei datează dintr-o perioadă timpurie. Conform cu 2 Împărați 17, samaritenii erau descendenții popoarelor mesopotamiene care fuseseră aduse cu forța de împăratul Asiriei în ținuturile din nord al lui Israel, ca urmare a exilului din 722 î.Hr. Ei au îmbinat închinarea la Iehova cu practici idolatre.” – Biblia de studiu arheologică, Zondervan Publishing, 2005, p. 1727
Pe lângă aceste practici idolatre, ei au instituit o preoție rivală și au înălțat un templu rival pe muntele Garizim. Având în vedere aceste deosebiri teologice dintre ei și samariteni, ucenicii trebuie să fi rămas perplecși când Isus a ales ca rută spre Galileea drumul care trecea prin Samaria. Ei au fost surprinși că Isus nu a îngăduit să Se lase atras într-o dezbatere teologică. El S-a adresat direct dorinței femeii din Samaria de a fi acceptată, iubită și iertată.
2. Cum a început Domnul discuţia cu femeia din Samaria? Care a fost reacţia ei? Care a fost reacţia ucenicilor și cum le-a lărgit Isus viziunea?
Ioan 4:3-34
„3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. 14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” 15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. 16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. 20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. 24 Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” 25 „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile”. 26 Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”. 27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” 28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: 29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. 33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui”.
Lecția pe care Isus dorea atât de mult să le-o predea ucenicilor Săi și fiecăruia dintre noi, valabilă în orice vreme, este aceasta: „Aceia care au în ei spiritul lui Hristos îi vor vedea pe toți oamenii prin ochii milei divine.” – Ellen G. White, „The Signs of the Times”, 20 iunie 1892
Care sunt acei oameni pe care, din cauza influenței culturii sau a societății în care trăiești, tinzi să îi privești cu dispreț sau cu lipsă de respect? De ce trebuie să îți schimbi atitudinea și cum poate să aibă loc această schimbare?
