[vineri, 19 iunie] Un gând de încheiere

 

 

În Biblie sunt multe taine pe care omul limitat le înțelege greu, care sunt prea adânci pentru a fi explicate pe deplin. De aceea avem nevoie de o minte smerită și trebuie să fim dispuși să învățăm din Scriptură cu rugăciune. Dacă vom studia astfel, îi vom permite textului biblic – chiar dacă semnificația sa trece dincolo de înțelegerea noastră – să spună exact ce vrea să spună, vom respecta textul și nu vom încerca să îl modificăm sau să lăsăm deoparte semnificația lui reală.

„Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără cuvenita venerație și fără rugăciune, când gândurile și simțămintele nu sunt fixate asupra lui Dumnezeu sau nu sunt în armonie cu voința Sa, atunci mintea este întunecată de îndoieli și chiar studiul Bibliei ajunge să hrănească scepticismul. Vrăjmașul sufletelor pune atunci stăpânire pe gânduri și sugerează interpretări care nu sunt corecte. Ori de câte ori nu caută să fie în armonie cu Dumnezeu în cuvânt și faptă, oricât de cultivați ar fi, chiar cei credincioși sunt predispuși să greșească în înțelegerea Scripturilor și nu este sigur să ne încredem în explicațiile pe care le dau. Aceia care caută în Sfânta Scriptură contraziceri și nepotriviri sunt lipsiți de discernământ spiritual. Având o viziune neclară, ei vor găsi multe motive de îndoială și necredință în acele lucruri care, de fapt, sunt clare și simple.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 110–111

 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, ”Calea către Hristos”, cap. „Ce să facem cu îndoiala?”.