[miercuri, 1 aprilie] Biblia şi istoria

history b1 Studii Majori

 

 

În comparație cu alte cărți considerate sfinte, Biblia nu prezintă doar gândurile filozofice ale unui om (ca Buda sau Confucius), ci redă intervențiile lui Dumnezeu în istorie în succesiunea lor spre împlinirea unui plan precis, care are în vedere: (1) făgăduința cu privire la Mesia și (2) a doua venire a lui Isus. Acest progres este specific credinței iudeo­-creștine, în contrast cu viziunea ciclică a multor altor religii, din Egiptul antic până la religiile răsăritene moderne.

 

5. Ce ne învaţă următoarele pasaje nu doar despre adevărul istoric al învierii lui Hristos, ci şi despre semnificaţia lui pentru fiecare, personal?

 

1 Corinteni 15:3-5,51-55

”3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.”

 

”51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. 55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?””

 

Romani 8:11

”Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

 

1 Tesaloniceni 4:14

”Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.”

 

Mărturia evangheliilor și a lui Pavel este că Isus a murit, a fost îngropat, a fost înviat din morți și S­-a arătat mai multor oameni. Această mărturie este susținută de martorii care I­-au pus trupul în mormânt și, mai târziu, au văzut mormântul gol. Martorii L-­au atins pe Isus și au stat la masă cu El. Maria Magdalena, Maria (mama lui Isus) și alte femei L-­au văzut ca Hristos cel înviat. Ucenicii au vorbit cu El pe drumul spre Emaus. Isus li S-a arătat pentru a le da marea trimitere a Evangheliei. Pavel scrie că, dacă mărturia Scripturii nu este crezută, atunci propovăduirea și credința noastră sunt în „zadar” (1 Corinteni 15:14). Alte traduceri spun „nule și fără valoare” (REB) sau „nefolositoare” (NIV). Ucenicii afirmă că „a înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:34). Termenul grecesc ontos face referire la un lucru care a avut loc efectiv. El este tradus prin „cu adevărat”, „cu siguranță” sau „chiar așa”. Ucenicii dau mărturie că „a înviat Domnul cu adevărat”.

 

Hristos este prezentat și ca „pârga” celor adormiți (1 Corinteni 15:20). Adevărul istoric care ne spune că Hristos a înviat din morți și astăzi trăiește este garanția că și ei vor fi înviați la fel ca El. Toți cei drepți „vor învia în Hristos” (vers. 22). Termenul folosit aici sugerează o acțiune creatoare, când toți cei „care sunt ai lui Hristos” sau Îi rămân credincioși vor fi înviați „la venirea Lui” (vers. 23), „la cea din urmă trâmbiță” (vers. 52).

 

De ce făgăduința învierii este atât de importantă în credința noastră, în special în lumina învățăturii că cei morți dorm? De ce fără ea, credința noastră ar fi în zadar?