[joi, 2 aprilie] Puterea transformatoare a Cuvântului

 

 

6. Ce schimbare a adus în viaţa lui Iosia şi a întregului popor descoperirea Cărţii Legii?

 

2 Împăraţi 22:3-20

”3 În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis: 4 „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul. 5 Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7 Dar să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.” 8 Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. 9 Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, 15 ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 16 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge».’ 18 Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19 «Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul. 20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.”

 

În anul 621 î.Hr., când Iosia avea doar douăzeci și cinci de ani, Hilchia, marele­-preot, a găsit „cartea Legii”, posibil primele cinci cărți ale lui Moise sau, mai specific, Deuteronomul. În timpul domniei tatălui său, Amon, și a nelegiuitului său bunic, Manase, acest sul s­-a pierdut din cauza închinării la Baal, la Astarteea și „înaintea întregii oștiri a cerurilor” (2 Împărați 21:3­9). Când a auzit condițiile legământului, Iosia și-­a sfâșiat hainele de supărare, dându­-și seama cât se îndepărtaseră el și poporul de închinarea la adevăratul Dumnezeu. De îndată a început o reformă în toată țara, nimicind înălțimile și distrugând idolii. După ce a terminat, în Iuda a rămas un singur loc de închinare: Templul lui Dumnezeu de la Ierusalim. Așadar, descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu duce la convingere, pocăință și puterea de a face o schimbare. Această schimbare a început cu Iosia și apoi s-­a extins în tot Regatul lui Iuda.

 

7. Ce asigurare avem că Biblia are puterea de a ne schimba viaţa şi de a ne arăta calea spre mântuire?

 

Ioan 16:13

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

 

Ioan 17:17

”Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

 

Evrei 4:12

”Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

 

Romani 12:2

”Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

 

Una dintre cele mai puternice mărturii despre puterea Bibliei este viața schimbată a unui om. Cuvântul arată păcatul și viciul și ne descoperă firea noastră pământească și nevoia de un Mântuitor.

 

O carte unică așa cum este Biblia, ancorată în istorie, plină de profeții și cu puterea de a transforma viața, trebuie interpretată într-­un mod unic. Ea nu poate fi interpretată ca orice altă carte, căci Cuvântul viu al lui Dumnezeu trebuie înțeles în lumina unui Hristos viu care a făgăduit că va trimite Duhul Său să ne călăuzească în „tot adevărul” (Ioan 16:13). Fiind o descoperire a adevărului lui Dumnezeu, Biblia trebuie să conțină propriile principii interne de interpretare, care pot fi descoperite studiind modul în care au folosit Scriptura autorii ei și felul în care au fost călăuziți de ea când i­-au permis să se interpreteze singură.