[duminică, 8 martie] Din nou post şi rugăciune
1. Ce face Daniel din nou?
Daniel 10:1-3
”În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. 2 „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.”
În cartea lui Daniel nu sunt prezentate motivele perioadei lungi de jale. Dar, cel mai probabil, această mijlocire arzătoare era motivată de situația iudeilor care tocmai se întorseseră din Babilon în țara lor.
2. Cu ce situaţii s-au confruntat evreii la întoarcerea lor?
Ezra 4:1-5
”Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. 2 Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi, căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” 3 Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perşilor.” 4 Atunci, oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească 5 şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor.”
La acea vreme, evreii se confruntau cu o împotrivire puternică în încercarea de a reconstrui templul. Samaritenii trimiseseră rapoarte false la curtea persană, stârnindu-l pe împărat să oprească lucrarea de reconstruire. În fața acestei crize, Daniel a stăruit trei săptămâni ca Dumnezeu să îl influențeze pe Cirus să permită continuarea lucrărilor.
Probabil că Daniel deja se apropia de nouăzeci de ani. El nu se gândea la el însuși, ci la poporul său și la greutățile cu care se confrunta. El a stăruit în rugăciune timp de trei săptămâni înainte de a primi un răspuns de la Dumnezeu. În tot acest timp, profetul a adoptat o alimentație simplă, renunțând la bucatele alese și la a se mai unge. Nu era preocupat deloc de înfățișarea și de confortul lui, dar era profund îngrijorat pentru bunăstarea fraților evrei de la Ierusalim, de la peste o mie de kilometri depărtare.
Dacă analizăm viața de rugăciune a lui Daniel, putem învăța câteva lecții valoroase. În primul rând, noi ar trebui să stăruim în rugăciune, chiar și atunci când cererile noastre nu primesc răspuns imediat. În al doilea rând, ar trebui să punem timp deoparte pentru a ne ruga pentru alții. Rugăciunea de mijlocire are ceva special. Vă amintiți că „Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi” (Iov 42:10). În al treilea rând, rugăciunea Îl determină pe Dumnezeu să facă ceva concret și real. Să ne rugăm întotdeauna, să facem tot felul de rugăciuni. În fața încercărilor de nesuportat, a problemelor mari și a provocărilor copleșitoare, să ducem poverile noastre la Dumnezeu în rugăciune (Efeseni 6:18).
