[sâmbătă, 1 februarie] De la aroganță la distrugere
Text de memorat:
Daniel 2:21
”El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!”
În Daniel 5, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă un exemplu de mândrie omenească ce sfârșește în mod izbitor și dramatic. Deși am putea spune că lui Nebucadnețar i-a trebuit mult timp pentru a învăța această lecție, în cele din urmă a învățat-o. Folosind vasele de la Templul din Ierusalim într-o petrecere de la palat, Belșațar le-a pângărit. O astfel de profanare era nu doar o sfidare a lui Dumnezeu, ci chiar un atac asupra Lui. Prin aceasta, Belșațar a umplut cupa nelegiuirilor, purtându-se asemenea cornului mic (Daniel 8), care avea să atace temeliile sanctuarului lui Dumnezeu. Luând împărăția de la Belșațar, Dumnezeu a arătat ce va face El împotriva vrăjmașilor poporului Său din ultimele zile. Evenimentele relatate în Daniel 5 s-au petrecut în anul 539 î.Hr., în noaptea în care Babilonul a căzut în mâinile armatei medo-persane. Aici se face trecerea de la aur la argint, trecere prezisă în Daniel 2. Din nou devine evident faptul că Dumnezeu conduce istoria lumii.
Studiu la rând:
Biblia: Iov 34–40
1. Cine și de ce au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului?
2. Ce fac oamenii, în loc să zică: „Unde este Dumnezeu…?”
3. De unde venea frigul, în opinia contemporanilor lui Iov?
4. Ce acoperea desișul lotusului cu umbra lui?
Ellen G. White, ”Evanghelizare”, subcapitolul „Atragerea atenţiei publicului”
5. Ce anume îi atrăgea la Domnul Hristos pe toți aceia care nu erau împietriți în necredință?