[vineri, 27 septembrie] Un gând de încheiere

 

 

„Lucrarea pe care au făcut-o ucenicii trebuie s-o facem și noi. Fiecare creștin trebuie să fie un misionar. … Avem datoria de a-i hrăni pe cei înfometați, de a-i îmbrăca pe cei goi și de a-i mângâia pe cei suferinzi și năpăstuiți. Avem datoria de a le sluji celor disperați și de a le insufla speranță celor deznădăjduiți.

 

Iubirea lui Hristos, manifestată în slujire dezinteresată, va fi mult mai eficientă în îndreptarea răufăcătorului decât sabia sau Curtea de Justiție. Acestea sunt necesare pentru a băga groaza în călcătorul legii, însă misionarul iubitor poate face mai mult. Adesea, inima care se împietrește sub asprimea reproșurilor se va topi la căldura iubirii lui Hristos.” – Ellen G. White, Divina vindecare, pp. 104–106

 

 

Rezumat:

Fiind creștini, suntem chemați să slujim nevoilor semenilor, în special celor în suferință, răniți și asupriți. Deși fiecare avem responsabilitățile noastre în acest domeniu, ca biserică dedicată slujirii semenilor, noi putem fi mult mai eficienți dacă lucrăm împreună ca familie a bisericii.

 

Studiu suplimentar:

• Ellen G. White, ”Faptele apostolilor”, capitolul „Un martor credincios”
• Ellen G. White, ”Lucrarea de binefacere”, capitolul „Bunătatea – cheia spre inimi”.

 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse