[joi, 26 septembrie] Încurajare reciprocă la slujire

 

 

Chiar având cele mai bune motive și intenții și crezând că suntem de partea lui Dumnezeu și a binelui, a lucra pentru Dumnezeu poate fi dificil și descurajator. Tristețea și durerea din lumea noastră sunt reale. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem nevoie de biserică. Isus și ucenicii Săi reflectă cel mai bine acest model de comunitate. Rareori îi trimitea singuri și, chiar și atunci când se întâmpla așa, după scurtă vreme se întâlneau din nou pentru a-și împărtăși experiențele și pentru a-și reînnoi curajul și energia.

 

5. Versetul 25 este cel mai cunoscut din pasajul următor. Ce aduc în plus versetele anterioare în înţelegerea lui? Cum putem practic să ne încurajăm unii pe alţii „la dragoste și la fapte bune”?

 

Evrei 10:23-25

”23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. 25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”

 

În aproape orice misiune, cauză sau proiect, se poate realiza mult mai mult dacă se lucrează în grup, și nu individual. Acest lucru ne amintește că biserica este trupul lui Hristos (Romani 12:3-6) în care toți avem roluri diferite, dar complementare. Când fiecare face tot ce poate mai bine, dar în așa fel încât să ne completăm unii pe alții, putem avea încredere că, prin credință, viața și lucrarea noastră vor avea rezultate pentru veșnicie.

 

Deși rezultatele sunt importante când încercăm să facem ce este bine – rezultate privind oamenii și viețile lor – uneori trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru rezultate. Adesea, când lucrăm pentru a ușura sărăcia, pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, pentru a-i elibera pe cei asupriți și pentru a vorbi în numele celor care nu mai au cuvânt, observăm un progres nesemnificativ. Dar avem speranța că noi lucrăm într-o cauză mult mai măreață și cu siguranță biruitoare: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință” (Galateni 6:9,10; Evrei 13:16).

 

Tocmai de aceea suntem chemați să ne încurajăm – literalmente, să ne inspirăm – unii pe alții. A trăi cu credincioșie este o bucurie, dar este greu. Dumnezeul dreptății și biserica în care se aplică această dreptate (Mica 6:8) constituie cel mai mare ajutor pentru noi și la aceasta îi invităm și pe alții să ia parte.

 

Cunoști pe cineva care lucrează sistematic pentru a alina suferința celorlalți? Cum ai putea încuraja acea persoană sau acel grup în lucrarea pe care o face?
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse