[duminică, 23 iunie] Profeția despre întoarcerea inimilor

 

 

1. Compară profeţia venirii lui Ilie cu referirile din Noul Testament la acest eveniment.

 

Maleahi 4:5,6 

”Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

 

Matei 11:14,15 

”Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”

 

Matei 17:10 

”Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?””

 

Marcu 6:15 

”Alţii ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”.”

 

Luca 1:17 

”Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.””

 

În zilele lui Maleahi, apelul adresat de Dumnezeu poporului, „Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi”, a fost întâmpinat cu arogantul răspuns: „În ce trebuie să ne întoarcem?” (Maleahi 3:7). Întristat, profetul a anunţat o nouă ocazie de redeşteptare. Amintind de reforma începută de Ilie (1 Regi 18:37), Maleahi a profetizat că acesta va veni din nou pentru a „întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor” (Maleahi 4:6). O tradiţie iudaică spunea că Ilie avea să apară personal ca vestitor al lui Mesia (vezi Matei 17:10; Marcu 6:15). Totuşi Noul Testament îl prezintă pe Ioan Botezătorul ca împlinire a acestei profeţii (Matei 11:14,15; Luca 1:17).

 

 

2. Ce crezi că înseamnă expresia „va întoarce inima”?

 

Sunt posibile mai multe aplicaţii pentru aceste texte: Împăcarea poporului Israel cu Domnul. Dumnezeu, ca Tată (Isaia 63:16) S-a întors de la mânia Lui faţă de copiii Săi (Mica 7:18,19) şi îi cheamă să se întoarcă la El (Isaia 44:22; Maleahi 3:7).

 

Restabilirea legăturii între generaţia tânără și strămoșii ei credincioși, prin înnoirea legământului. Chemarea profetică adresată poporului lui Dumnezeu, de a urma credinţa patriarhilor, a fost dată în repetate rânduri în Vechiul Testament. Dacă ţara avea să mai fie un loc binecuvântat pentru ei depindea în mod direct de credincioşia lor faţă de legământ (Deuteronomul 4:29-31). Refacerea și înnoirea relaţiilor de familie. Relaţiile părinte-copil sunt o expresie practică a credincioşiei faţă de legământul cu Dumnezeu. De împlinirea îndatoririlor ca părinţi sau copii era legată păstrarea ţării şi a binecuvântărilor (Proverbele 2:21).

 

Care este legătura dintre refacerea relației cu Dumnezeu și refacerea relațiilor din familia noastră?