[miercuri, 8 mai] Dragostea la vremea potrivită
Cântarea cântărilor 4:16 şi 5:1 constituie centrul cărţii, punctul culminant – nunta.
6. La ce se referă Solomon în următoarele pasaje?
Cântarea cântărilor 4:12,16
”Eşti o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.”
”Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese!”
Cântarea cântărilor 5:1
”Eu intru în grădina mea, soro mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste!”
În Cântarea lui Solomon descoperim unele dintre cele mai convingătoare dovezi ale Scripturii cu privire la planul lui Dumnezeu ca oamenii să-şi păstreze castitatea până la căsătorie. Una dintre ele este referirea la copilăria Sulamitei, când fraţii ei se întrebau dacă ea va fi un „zid” sau o „uşă” (8:8,9), cu alte cuvinte, dacă va rămâne castă până la căsătorie (un zid) sau va fi imorală (o uşă). Ca femeie adultă, ea afirmă că se înfăţişează pură înaintea soţului ei (8:10). De fapt, el confirmă că ea este virgină în noaptea nunţii lor, spunând că este „o grădină închisă … un izvor închis, o fântână pecetluită” (4:12). Din propria experienţă, ea îşi poate sfătui prietenele să parcurgă cu grijă etapele dragostei şi ale căsătoriei. De trei ori, în Cântarea cântărilor, Sulamita se adresează unui grup de femei pe care le numeşte „fiice ale Ierusalimului”, sfătuindu-le să nu stârnească pasiunea dragostei până când nu este timpul potrivit (2:7; 3:5; 8:4), adică până când nu se simt în siguranţă în cadrul legământului intim al căsătoriei, ca ea. Pentru a doua oară în poem, preaiubitul îşi invită mireasa să vină cu el (2:10, 4:8). Înainte de nuntă ea nu i-a putut accepta invitaţia, dar acum ea este cea care îl invită în grădina ei (4:16), iar el acceptă cu bucurie (5:1). El nu este atras doar de frumuseţea ei; ea i-a furat inima (4:9), astfel că este îmbătat de dragostea ei (4:10) şi tresaltă de bucurie că ea este a lui şi a nimănui altcuiva pentru totdeauna (4:12). În această unire cu femeia desăvârşită el se simte ca şi când ar fi ajuns în Țara Făgăduinţei (4:11).
Ce veste bună se află în următoarele pasaje pentru cei care regretă alegerile greșite pe care le-au făcut în ce privește sexualitatea? 1 Ioan 1:9; compară cu Psalmii 103:12; Isaia 55:7; Ioan 8:11.
