[duminică, 17 martie] Babilonul spiritual
1. Ce simbolizează apele mari?
Apocalipsa 17:1,15
”1 Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.
15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”
Ieremia 51:13
”Ţie, care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!”
În Biblie, femeia este un simbol pentru poporul lui Dumnezeu. Biserica adevărată a lui Dumnezeu este înfăţişată printr-o femeie castă (Apocalipsa 12:1; 22:17), iar femeia adulteră îi reprezintă pe oamenii apostaţi şi necredincioşi – Babilonul cel mare. Babilonul antic depindea de Eufrat pentru existenţă, iar Babilonul din timpul sfârşitului se bazează pe suportul maselor (simbolizate prin ape).
2. Care două categorii de oameni au o relaţie adulteră cu Babilonul din timpul sfârşitului şi se lasă amăgiţi de el?
Apocalipsa 17:2
”Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-auîmbătat de vinul curviei ei!”
Apocalipsa 14:8
”Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
Apocalipsa 18:2,3
”2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”
În prima categorie sunt împăraţii pământului, puterile politice conducătoare. În Vechiul Testament, termenul „curvie” este utilizat frecvent pentru a descrie îndepărtarea Israelului apostat de Dumnezeu şi căderea lui în idolatrie (Isaia 1:21; Ieremia 3:1-10). Relaţia dintre împăraţii pământului şi această „curvă” simbolizează unirea puterilor politice conducătoare cu Babilonul din timpul sfârşitului. În a doua categorie sunt locuitorii pământului, masele conduse. Ei se îmbată cu „vinul Babilonului”. Spre deosebire de conducători, ei sunt ameţiţi de învăţăturile şi de practicile Babilonului, gândind că el îi poate proteja. Dacă beau, oamenii nu mai gândesc logic şi sunt uşor de manipulat (Isaia 28:7). Lumea întreagă, cu excepţia rămăşiţei credincioase, va fi dusă în eroare.
La sfârșit, masele vor fi duse în eroare. Ce ne spune aceasta despre pericolele opiniei populare?
