[Vineri, 19 oct] Un gând de încheiere

„Deşi Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o biserică mondială cu multe biserici locale, adventiştii nu pretind că ei sunt biserica universală a lui Hristos. Biserica universală este mai cuprinzătoare decât orice confesiune. Este vizibilă, dar şi invizibilă, pentru că îi include pe toţi cei care cred în Isus şi Îl urmează. (…)

În primul secol, biserica universală e posibil să fi fost destul de vizibilă, însă este din ce în ce mai dificil şi mai complex să o identificăm, de exemplu, în Evul Mediu.

Deci adventiştii nu limitează conceptul de biserică adevărată la ei, dar nici nu îl extind automat la toate bisericile creştine. Adevărata biserică a lui Dumnezeu este formată din cei care cred cu adevărat în El. Domnul îi cunoaşte. Însă adventiştii afirmă că ei sunt rămăşiţa specială şi vizibilă a lui Dumnezeu din timpul din urmă, acea rămăşiţă care apare în Apocalipsa 12:17 şi în capitolele 12–14. Această rămăşiţă are un caracter local, dar şi unul universal (Apocalipsa 2:24 şi Apocalipsa 12:17).” – Ekkehardt Mueller, „Universalitatea bisericii în Noul Testament”, în Ángel Manuel Rodríguez, ed., Mesajul, misiunea şi unitatea bisericii, 2016, p. 37.