[Sâmbătă] Daniel și timpul sfârșitului

Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” (Daniel 2:47, VDCC)

Domnul a avut planuri mari cu poporul Israel de odinioară: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6). Acest neam sfânt, această împărăţie de preoţi avea sarcina de a da lumii mărturie că Domnul este singurul Dumnezeu (vezi Isaia 43:10,12). Din nefericire însă, el nu şi-a împlinit chemarea sacră şi a ajuns rob în Babilon.

Însă, în ciuda dezastrului adus de robia aceasta, Dumnezeu a putut să-Şi facă martori chiar din unii dintre iudeii luaţi robi la Babilon. Prin Daniel şi cei trei prieteni ai lui, El a realizat, într-o anumită măsură, desigur, ceea ce nu reuşise să facă prin Israel şi Iuda. Într-un anumit sens, aceşti bărbaţi au arătat cum ar fi trebuit să fie şi ce ar fi trebuit să facă Israel ca popor.

Da, este adevărat că ei au trăit într-o cu totul altă epocă. Dar unele calităţi ale lor ne pot servi drept model acum, în timpul sfârşitului, când suntem chemaţi, ca popor, să fim martorii lui Dumnezeu într-o lume care, la fel ca lumea de atunci, nu-L cunoaşte. Ce lecţii putem desprinde din viaţa lor?